GIANINA PICIORU§

ANTIM IVIREANUL avangarda literara a Paradisului

TEOLOGIE PENTRU AZI

2010

VIAJA

?i

OPERA

Alta este stralucirea soarelui §i alta stralucirea lunii §i

alta stralucirea stelelor.

Caci stea de stea se deosebe§te in stralucire.

I Cor. 15, 41

Lucrarea de fata reprezinta

teza de doctorat a autoarei,

elaborata sub indrumarea

Acad. Prof. Dr.

Dan Horia Mazilu (f 2008) si a

Prof. Dr. Eugen Negrici,

intre anii 2002-2009.

Multumiri Prof. Dr. Mihai Moraru

pentru sugestii.

Se dedica sotului §i parintelui meu duhovnicesc Dorin, fara iubirea, indemnul §i sustinerea caruia nu a§ fi scris niciodata aceasta carte.

INTRODUCERE

In istoria sj in cultura romana, Antim Ivireanul este una dintre acele personality cu aparijie fulminanta, care rasar In mod nea§teptat §i cople§esc prin stralucirea lor, care T§i seduc contemporanii, dar §i posteritatea - cu atat mai mult, dincolo de patimile sj de intrigile vremii, - prin „incredibilul" existen^ei lor, prin lec^ia de viaja §i de spiritualitate greu de egalat, pe care o servesc celor ce doresc sa In^eleaga §i sa invete.

In spirit, el este urma§ul unui Neagoe Basarab, al unui Varlaam sau Dosoftei, o fiin^a ascetica sj contemplative, pe de o parte, energica §i chiar vulcanica, pe de alta, blanda §i austera, poetica §i dogmatica, In acelasj timp. Contemplatia §i practica au fost complementare In fiin^a lui.

De§i In consjiinta publica el nu este poate atat de cunoscut ca Inaintasji lui, iar In literatura romana nu are faima lui Cantemir, Antim Ivireanul face parte din categoria celor unici, a celor „mari" prin statura spiritual-morala §i intelectuala, neputand sa starneasca decat uimire §i admiratie, chiar §i In randul celor mai sceptici, pentru eforturile supraumane depuse In slujba Bisericii §i a culturii romane.

In decursul unui sfert de veac, Intre 1691 §i 1716, Antim Ivireanul a facut istorie §i sj-a pus defmitiv amprenta asupra epocii sale, in ciuda faptului ca a aparut brusc In Jara Romaneasca, un simplu ieromonah tipograf, un strain originar tocmai din Iviria (Georgia), tratat mai mereu cu suspiciune §i urmarit de resentimentele celor ce se sinrfeau lezaji de prezenja lui, dar care a urcat numai prin meritele proprii §i prin virtu^i rar Intalnite, pana la cea mai Inalta treapta In ierarhia bisericeasca, ajungand mitropolit al Ungrovlahiei.

In tot acest timp a fost tipograf, calcograf, miniaturist, caligraf, pictor, sculptor, brodeur, arhitect, restaurator, scriitor interesat atat de literatura teologica, cat §i de cea profana §i de istoria neamului romanesc, carturar de mare clasa, orator §i teolog fin, cu o inima de poet, cu o sensibilitate remarcabila la frumos, dar §i la durerea §i suferin^a pe care o vedeain jurul sau, incapabil de a ramane indiferent §i de a nu riposta la nedreptate, oricare ar fi fost sursa ei, fapt care a starnit inamicitia multora, pe parcurs, §i din care i s-a tras sj moartea martirica.

Pentru literatura romana, Antim ramane un miracol - parafrazand aprecierea lui G. Calinescu - §i autorul celor mai frumoase pagini scrise vreodata In romane§te, In toata perioada ei veche, dupa cum estima Mihail Sadoveanu, afirma^ie la care subscriu toji exegetii moderni ai operei sale, unui dintre cei mai mari artisji ai tarii noastre, dupa cum observa Iorga, o performance unica §i greu de egalat, realizata de cineva care, la un moment dat, a trebuit sa Invete limba romana §i care a avut o via^a atat de zbuciumata §i de greu Incercata, Incat harurile sale cu totul deosebite sj puterea sa de munca imensa sunt obiectul uimirii noastre permanente.

Un aspect paradoxal - pentru noi - al vie^ii sale este acela ca, fund o personalitate cu o activitate literara §i culturala prolifica, s-a smerit atat, Tncat a ramas in oarecare umbra §i, fund un maestru al tiparului, care a dat la lumina un numar impresionant de carti, intr-o perioada de timp foarte scurta, lucrand adeseori in conditii vitrege, nici macar nu a Tncredin^at tiparirii capodopera sa, Didahiile, desj era o epoca Tnfloritoare a oratoriei religioase, in care se predica sj se tiparea mult.

Pentru domnitorul Constantin Brancoveanu, Antim Ivireanul a fost o mana cereasca §i un adevarat om providential sj fara aportul sau epoca brancoveneasca nu ar fi avut atata splendoare.

Incepand cu finele secolului al XlX-lea - Didahiile lui Antim Ivireanul fiind tiparite abia In 1886 -, dar mai ales In secolul trecut, s-au facut eforturi remarcabile, pentru ca aceasta figura exemplara a istoriei §i a culturii noastre sa iasa la lumina.

Mai Intai primii editori ai operei sale, apoi primii monografi §i exegeti, la care s-a adaugat efortul Bisericii, prin reprezentantii sai, In a-1 comemora §i a face demersurile necesare pentru ridicarea nedreptei anateme aruncate asupra sa, din impulsiuni politice injuste, de Patriarhia Constantinopolului, precum §i pentru canonizarea sa, §i, in sfarsjt, mai aproape de noi, Gabriel §trempel, in domeniul monografiei (dar §i prin editari succesive §i competente ale predicilor sale), Eugen Negrici §i Dan Horia Mazilu, in eel literar, au facut sa straluceasca chipul lui Antim in cultura §i In literatura romana, din ce In ce mai puternic, pentru a putea ajunge la intensitatea sa veritabila.

Meritul major al eel or din urma este acela de a fi Infruntat, In domeniul criticii literare, absenja totala a unor studii premergatoare ample asupra activita^ii §i mai ales a operei marelui ierarh §i de a-1 fi infati§at, de la bun inceput, pe Antim, ca un mare scriitor sj orator al literaturii noastre, pe nedrept dat uitarii, ce are nevoie de o profunda §i totala redescoperire.

Acum, ca aceasta tacere a fost strapunsa de cuvantul restaurator, cu atat mai mult avem datoria sa ducem mai departe aceste eforturi de eviden^iere a personality cuceritoare a marelui carturar §i mitropolit §i a operei prin care ne-a daruit dulceata logosului romanesc autentic.

Lucrarea de fata se vrea a fi, in consecin^a, o veriga dintr-un lanj pe care II dorim cu totii cat mai lung. Consideram, a§adar, ca orice mare scriitor are nevoie de foarte multa aplecare acrivica asupra operei sale, ca studiile, oricat de numeroase ar fi, nu pot epuiza niciodata subiectul cercetarii lor §i ca, oricat de diferite ar fi concluziile la care s-ar ajunge, ele nu pot fi, in definitiv, decat complementare, iar nu competitive sau disjunctive.

Iar Antim Ivireanul este un mare scriitor. „Da, despre Antim - ca despre oricare mare scriitor - pot fi scrise foarte multe car|i. §i chiar trebuie sa fie scrise multe car|i. Opera sa are stralucirea nobila §i inconfundabila a valorii, iar valoarea ingaduie felurite interpretari. Ea se afla deasupra solutiilor « definitive ». Le respinge" .

1 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, Bucurejti, 1999, p. 5.

Credem ca Antim merita o Tndoita atenjie, ca personalitate extraordinary a literarurii sj a culturii noastre vechi, pe nedrept ignorata mult timp, §i ca un mare scriitor, pentru care trebuie sa se scrie multe cuvinte, pentru a ajunge la injelegerea, macar in parte, a operei sale.

Ata§amentul meu fata de aceasta mare personalitate are motivatii multiple, obiective §i subiective. Dragostea pentru Didahii s-a nascut in anul I de facultate, cand lectura lor a fost o surpriza plina de bucurie pentru mine.

Consider un mare dar de la Dumnezeu §i o mare cinste pe care mi-o face Sfantul Antim Tnsu§i, faptul acesta de a studia cuvintele sale cele intunecate si nepricepute 2, adica foarte adanci §i subtile, nu de pujine ori greu de Tn^eles.

In studiul de fa^a nu ne-am oprit Tnsa numai la Didahii, de§i cea mai Tntinsa parte din el le este dedicata, §i nici macar numai la opera lui Antim, atat cat ni s-a pastrat, ci am considerat, la Tndemnul domnului profesor Dan Horia Mazilu, Tndrumatorul acestei teze, caruia Ti purtam o amintire vie, ca este mai bine sa a§ezam opera in contextul vietii §i al activitatii harismaticului mitropolit, urmarind evidenjierea personality sale complexe, care a excelat in primul rand prin virtutile sale ca teolog §i artist prolific.

§i, Tntr-adevar, Antim Ivireanul este un homo universalis, care, de§i teolog de profesie §i Tnalt ierarh al Bisericii Ortodoxe, a gasit timp sa se informeze in varii domenii ale §tiintei profane. De la medicina pana la astronomie, de la istorie §i filosofie veche pana la ultimele descoperiri §tiintifice sau speculatii filosofice, Antim a fost un om care a cautat sa cunoasca progresele §tiintifice ale vremii sale.

In acela§i timp Antim a fost §i un mare artist, care a desenat mult, care a facut miniaturi §i viniete superbe pentru cardie tiparite de el.

Acesta a sculptat in lemn §i in piatra cu mainile sale pana in pragul moitii, a schi^at planurile unei manastiri care astazi Ti poarta numele §i, mai ales, lucrul eel mai important pentru literatura noastra, avand §i darul poliglosiei, ne-a inva^at limba atat de bine, Tncat a fost un neintrecut orator al vremii sale sj ne-a lasat adevarate bijuterii omiletice §i literare, predicile sale, a caror sensibilitate §i poezie este atat de mare sj de evidenta, meat, in propose covar§itoare - ca si in cazul operelor lui Dimitrie Cantemir -, predicile lui pot fi rescrise sub o forma versificata, Tntr-atat de neobisnuit este lirismul lor interior.

Cat despre frumusetea expresiei sale, ea pare sculptata in piatra inefabila a limbii - cu atat mai greu de modelat, cu cat cuvantul este un material spiritual -, Tncat nu putem sa nu ne minim cum §i piatra, §i lemnul, pensula §i peni^a s-au supus In mainile lui, iar logosul s-a lasat turnat in tiparele clare ale limbii romane, cu aceeasj suplete, ca §i litera pe care a sculptat-o pentru tiparnitele sale.

In consecin^a, am legat opera de viaja §i de activitatea lui Antim, pentru a avea o perspective mai ampla asupra initiativelor sale culturale §i literare, asupra scrierilor sale. Din acest motiv, in continuare, am conceput trei mari secvenje ale lucrarii de fa^a, care sa se

" Opere, edi^ie critica §i studiu introductiv de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucurejti, 1972, p. 205. De aici inainte, referindu-ne la aceasta edi^ie, vom folosi abrevierea: Opere.

ocupe tocmai de viata, de activitatea §i de opera lui, culminand cu Didahiile, ca o Tncoronare a Tntregului sau efort teologic §i cultural.

Dintru Tnceput, precizam ca nu ne-am propus sa ajungem undeva anume cu acest studiu, Tntr-un punct mai inainte gandit ca sj concluzie a acestui demers, ci ne-am lasat in voia descoperirilor sj a Intelegerilor care au survenit pe parcurs, pe masura ce lucrarea s-a scris.

De asemenea, nu ne-am propus deloc sa punem pe tapet solutii surprinzatoare, daca nu a fost cazul, numai de dragul „originalitatii", ci ne-am limitat sa expunem puncte de vedere anterioare, acolo unde acestea ni s-au parut juste §i nedrept de Tnlocuit. In ceea ce prive§te aspectele neclare din biografia sa, ne-am expus parerea fara sa avem preten^ia corectitudinii desavarsjte.

Daca In viitor se vor descoperi noi documente, care sa confirme sau sa infirme intuitiile noastre, oricare ar fi ele, nu putem decat sa ne bucuram ca adevarul iese la iveala.

In sectiunea care va trata activitatea lui Antim Ivireanul, de la aparitia sa In Jara Romaneasca pana la moartea sa martirica, am urmarit prezentarea, In principal, a aspectelor celor mai importante pentru cultura §i literatura noastra, §i In special a celor legate de meseria de tipograf, precum §i de traducator, In primul rand al car|ilor de slujba, fapt ce a avut ca urmare definitivarea procesului de nationalizare a cultului, prin introducerea limbii romane In Biserica In locul limbilor slavona §i greaca.

N-am trecut cu vederea Insa nici alte preocupari ale lui Antim, ca cele de restaurator, pictor, sculptor, arhitect, aparator al credin^ei ortodoxe §i al drepturilor Bisericii stramo§e§ti, protector al romanilor din Transilvania amenin^ati de uniatism, etc.

In ceea ce prive§te studiul textelor propriu-zise, ne-am oprit atat asupra celor tiparite, cat §i asupra celor ramase In manuscris - cele mai importante pentru literatura romana fund, de fapt, texte manuscrise -, punctand acele locuri ce dovedesc o certa valoare literara. Cum este evident ca predicile sale au un ascendent valoric mare, din punct de vedere literar, asupra celorlalte scrieri, vom zabovi eel mai mult asupra lor.

Bucurandu-ne de existenja, In prezent, a unor studii foarte competente §i pretioase, In ceea ce prive§te locul §i rolul lui Antim In istoria oratoriei romane§ti §i universale, precum §i asupra tehnicilor oratorice §i a figurilor retorice §i stilistice intrebuin^ate de autor In compunerea Didahiilor, exegeze apar^inand lui Eugen Negrici §i Dan Horia Mazilu, vom Incerca sa ne limitam la un comentariu pe text, Incadrat Intr-un eseu personal, care sa apeleze la un aparat critic modern, dar nu §i la o mentalitate moderna sau postmoderna care sa perceapa opera lui Antim la modul procustian, ci inten^ionam sa ne pastram cat mai aproape de contextul cugetarii lui, ca expresie a obiectivitatii.

Studiul de fata este o cercetare obiectiva alaturi un act de multumire pioasa fata de unul dintre Sfintii literaturii romane - alaturi de Neagoe Basarab, Varlaam §i Dosoftei -, cu con§tiinta ca Antim Ivireanul ne acorda privilegiul de a iesj din „Intunerecul necuno§tintei" - cum obi§nuia sa spuna -, citindu-1 §i aplecandu-ne asupra cuvintelor sale, cu lacrima

Tnchinaciunii in inima, cu recunostinta pentru gratuitatea efortului sau de-o viata care a slujit cultura romana.

* I *

VIATA

Motto:

„Tinta catre care merge sufletul omenesc este desavarsjrea armonioasa, deplinatatea in frumusete. Nimeni nu este vinovat ca prinde numai o parte din frumusete, dar fericit intre fericiti este omul pentru care sunt toate gandurile, toate frumusetile §i care §tie sa le uneasca a§a cum le-a unit Antim Intr-o singura fiin^a, pecetluind apoi o astfel de viaja traita cu atata demnitate, cu supremul sacrificiu al vie^ii sale"3.

Via^a lui Antim Ivireanul este In mare parte, Inca, o taina pentru noi. Multe aspecte ale biografiei sale, chiar cele mai importante, ne sunt necunoscute. Tot ceea ce se §tie sunt informatii fragmentare, puse cap la cap de cercetatori, pe baza carora s-a incercat a se face lumina In aceasta privinta. Din cauza lacunelor §i a ambiguitatii acestor informatii, nu se pot afirma Insa decat foarte pujine lucruri, cu certitudine, despre momentele principale ale vie^ii sale.

Orice Incercare de a propune o biografie a lui Antim Ivireanul, In lipsa unor dovezi documentare concludente, trebuie sa aiba In vedere mai multe optiuni §i pared exprimate de diversj cercetatori ai vie^ii §i operei sale, fie din domeniul literar, fie din eel teologic, care sunt, adesea, foarte diferite una de alta.

De multe ori Insa s-a petrecut §i contrariul, adica opiniile s-au propagat de la un autor la altul, fara reini^ierea, de fiecare data, a unui studiu acrivic asupra datelor §i a documentelor - pu^ne de altfel - pe care le avem la dispozi^ie. Daca acest lucru s-ar fi Intamplat, poate am fi fost, la aceasta data, pu^in mai aproape de momentul iesjrii din bezna ne^tiin^ei, decat suntem acum.

Nu se cunoa§te prea bine originea lui Antim, data sau locul na§terii, locul unde s-a instruit din punct de vedere teologic §i cultural, unde a Invajat atatea me§te§uguri care 1-au facut renumit, unde a deprins arta tipografiei, cand a intrat In cinul monahal, cand sj in ce

N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LV (1937), nr. 1 1-12, p. 623.

10

conditii a venit in Tara Romaneasca, in sfarsjt, unde §i cum a murit. Toate aceste goluri biografice nu Ti mic§oreaza Tnsa cu nimic prestigiul sau literar §i teologic.

Tot ce §tim sigur despre Antim Ivireanul, este ca a fost o personalitate remarcabila, care §i-a facut cunoscuta prezenja la noi in {ara in 1691, (cand apare prima carte tiparita de el), sj care a Intreprins o activitate religioasa §i culturala prodigioasa, avand §i un rol important §i In viata politica §i sociala a Jarii, pana In 1716, cand o moarte martirica i-a Tncununat o via^a traita in slujba altora.

Liniile esen^iale ale vie^ii lui cuprind activitatea sa ca pastor (a ajuns, urcand treptele ierarhiei ecleziastice, din ieromonah, mitropolit, In mai pu^in de doua decenii), ca teolog §i orator profund §i rafinat, ctitor al limbii romane culte §i al limbii moderne bisericesji, precum sj al oratoriei religioase moderne, §i ca tipograf §i autor al nationalizarii cultului. In acest capitol ne vom ocupa Insa numai de prezentarea elementelor esen^iale ale biografiei sale, cu discutarea in amanunt a acelor momente asupra carora exista dubii, din cauza insuficientei majore a materialului documentar.

In istoria literaturii romane, Antim Ivireanul a ramas ca un punct de reper al literaturii noastre vechi, printr-o splendida opera oratorica. Oricine Ii cerceteaza viata §i activitatea, va vedea ca niciunul dintre superlativele pe care le-am Intrebuin^at nu sunt nemeritate.

Vom relua, In continuare, pe rand, fiecare dintre punctele men^ionate mai sus, §i care constituie o problema Inca deschisa - poate pentru mult timp de acum Inainte, pentru ca In lipsa unui aport de informatii, nu putem decat sa ne exprim o opinie personala - In cartea vie^ii lui Antim Ivireanul.

In cele ce urmeaza vom stabili numai liniile esenjiale ale biografiei sale §i nu vom oferi, Inca, raspunsuri definitive, Intrucat un tablou complet al vie^ii §i al personalitatii mitropolitului Antim Ivireanul nu se va contura decat la sfarsjtul acestei lucrari. Intrebarile vor ramane deschise pe parcursului acestui Intreg demers §i fiecare capitol va avea rolul de a clarifica din ce In ce mai mult trasaturile acestui portret ale carui detalii stau inca in penumbra.

I. 1. ORIGINEA LUI ANTIM IVIREANUL

Ipoteza cea mai vehiculata §i mai credibila astazi In mediile literare §i teologice este cea cu privire la originea georgiana a lui Antim. Cu ca^iva ani In urma, pre§edintele - pe atunci - al Georgiei, Eduard Shevarnadze, a vizitat, In cuno§tin{a de cauza, Manastirea Antim din Bucure§ti; iar la canonizarea lui Antim Ivireanul a participat Patriarhul Georgiei precum §i al^i invita^i din aceasta {ara - care este considerate tara sa natala -, Patriarhul

11

Romaniei afirmand cu aceasta ocazie: „Iata ce mare dar ne-a venit din Gruzia, un fiu al acestui neam nobil, catre care sa Tndreptam in clipele acestea un gand curat de recuno§tinta"4.

Cea mai credibila informatie cu privire la originea georgiana a mitropolitului nostru ne-a lasat-o Anton Maria del Chiaro, contemporan cu Antim, „florentinul care a lucrat multi ani in cancelaria voievodala a Tarii Romane§ti, ajungand sa-1 cunoasca bine pe mitropolit"5, in lucrarea sa Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, tiparita la Venecia in 1717, in care autorul vorbe§te despre „Antim, Mitropolitul Valahiei, de nationalitate georgiana care, sclav in tinereje, ajunse gratie talentului ce-i daruise Dumnezeu pana la cea mai inalta treapta eclesiastica"6.

Del Chiaro era unul dintre multii carturari straini adusj de voievodul Constantin Brancoveanu la curtea sa §i care scrie totdeauna in termeni elogiosj despre Antim §i despre Inzestrarile sale nenumarate, precum §i despre activitatea lui prestigioasa, ceea ce dovede§te ca numai invidia unora a gasit motive de denigrare a persoanei sale.

Antim Ivireanul insusj nu §i-a ascuns identitatea, ci a semnat de multe ori, pe cardie tiparite de el, cu numele de „Antim Ivireanul"7, „Antim, georgian de neam"8, sau „Antim ieromonahul, tipograful din Iviria"9. Iar Intr-o carte tiparita §i In araba, a semnat „« Gurdji », ceea ce mseamna. georgian"10 in limba araba.

Tot In sprijinul originii sale straine, putem aduce unele pasaje din scrisoarea-aparare catre Constantin Brancoveanu, din 13 ianuarie 1712, unde se spune: „Eu aici, In Jara, n-am venit de voia mea, nici de vreo saracie sau lipsa"11; §i: „intre altele se cuvinteaza §i aceasta, cum ca sunt strein §i nu s-au cuvenit sa fiu eu mitropolit. In Hristos suntem to{ una. §i apoi n-am fost numai eu episcop §i mitropolit strein In Tara Romaneasca, ci au fost §i al^ii, mu^i, precum se vad in condice §i precum sa politice§te in toata Beserica, precum §i domni au statut §i de tara §i streini, ca §i in toata lumea"12.

*** Proclamarea solemna a canonizarii Sfdntului Ierarh - Martir Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, CX (1992), nr. 7-10, p. 176.

Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op cit., p. 8.

6 Anton Maria del Chiaro Fiorentino, Revolufiile Valahiei, in romanejte de S. Cris-Cristian, cu o introducere de Nicolae Iorga, Ed. Via^a Romaneasca, Iasi, 1929, p. 15. Cartea tiparita la Venecia in 1717, cu titlul Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, a fost mai intai reeditata de Nicolae Iorga, Bucuresti, 1914, si apoi tradusa in romaneste dupa textul reeditat de N. Iorga.

Ea poate fi aflata si la adresa web: http://www.cimec.ro/Carte/delchiaro/default.html.

7 In Evanghelia tiparita la Snagov in 1697, in Marturisirea ortodoxa tiparita la Snagov in 1699, in Floarea darurilor, Snagov, 1700, in Noul Testament, Bucuresti, 1703, in Invafatura dogmatica, Bucuresti, 1703, in Tomul bucuriei, Ramnic, 1705, in Anthologhion, Ramnic, 1705, in Molitvenic, Ramnic, 1706, in Psaltirea si Liturghia de la Targoviste, 1710 si, respectiv, 1713.

8 In Liturghierul greco-arab, Snagov, 1701, si in Ceaslov, Bucuresti, 1702. 5 'in Psaltirea grece as ca, Snagov, 1700, si in Eortologhion, Snagov, 1701.

10 Cf. Fanny Djindjihasvili,^4«ft>« Ivireanul, carturar umanist, Ed. Junimea, Iasi, 1982, p. 21. uOpere,p. 227. 12 Idem, p. 231.

12

Un alt personaj contemporan cu Antim, Mitrofan Gregoras, Tntr-o epigrama Tnchinata mitropolitului nostru, cu ocazia tiparirii de catre acesta, in 1710, a unei carfi grece§ti, Slujba Sfintei Ecaterina §i Proschinitarul sfdntului Munte Sinai, scria: „Indemn pe toti sa ia cuno§tinta, cu grija de aceste vorbe. A venit barbat pe pamantul Valahiei, a venit lumina, Antim dumnezeiesc, ierarh al Ungrovlahiei, din neamul cucernic al ivirilor Tntelepti. Lui i-a dat Dumnezeu averea Tmbelsjagata a Tn^elepciunii, sa faca fapte cere§ti §i prin tipografie sa fie de folos peste tot pamantul multimii celor cucernici..."13; aratand prin aceste cuvinte, ca era de neam georgian.

Timotei Cipariu14 §i episcopul Melchisedec15 au sustinut originea georgiana a lui Antim Ivireanul, teorie pentru care pledeaza §i dragostea cu care a trimis o tiparnita la Tiflis §i pe ucenicul sau eel mai vrednic, Mihai §tefanovici (sau Isjvanovici sau Mihail §tefan), dar §i „motivele georgiene care au Tmpodobit unele din cardie sale"16.

De aceeasj parere au fost §i P. Hane§, I. Bianu, N. Dobrescu, precum §i cercetatori straini ca Mario Ruffini („Fiul lui loan §i al Mariei este nascut in Georgia; denumirea clasica este Iviria, de aici §i numele de Ivireanul"17) §i Emile Picot („ Antim Ivireanul nu uita sa aminteasca in nicio lucrare originea sa georgiana. . . De§i georgian de neam, Antim s-a legat cu tot sufletul de a doua sa patrie, cu care s-a identificat complet. . ,"18).

De asemenea, multi exegeti georgieni s-au straduit sa demonstreze originea ivireana a lui Antim §i se mandresc ca neamul lor a daruit culturii universale o asemenea personalitate de marca; Tntre ace§tia, Fanny Djindjiha§vili, dar §i al^ii.

Mai mult, Gabriel §trempel, autorul unei importante monografii despre Antim, presupune, ca provincie natala a mitropolitului, Karthli, cu capitala la Tiflis (Tbilisi de azi), „de vreme ce Vahtangii domneau in aceasta provincie §i de vreme ce la Tiflis a fost instalata tiparnita trimisa de Antim lui Vahtang al VI-lea"19.

13 Cf. Gabriel §trempel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei Romane, Bucurejti, 1997, p. 287.

Acte §i fragmente, Blaj, 1855, p. 226, apud. §t. Dinulescu, Viafa $i activitatea Mitropolitului Ungrovlahiei Antim Ivireanul, in rev. Candela, nr.7/1886, p. 402, apud. Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, cdrmuitor §i predicator bisericesc, teza de doctorat, in rev. Studii Teologice, seria a Il-a, anul XXI, nr. 1 -2, ianuarie-februarie, 1969, p. 11.

Notife biografice despre Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, in: Didahiile finute in Mitropolia din Bucuresti de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716. Publicate dupa manuscrisul original cu cheltuiala Ministerului Cultelor §i al Instruc^iunei Publice §i corectate de Constantin Erbiceanu, profesor, cu o prefa^a asupra manuscriptelor mitropolitului Antim Ivireanul. Cu notice biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P. S. S. episcopul Melhisedec, Bucuresti, 1888, p. XVIII. 16 Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, op. cit., p. 1 1.

Mario Ruffini, // metropolita valacco Antim Ivireanul (1716), in rev. Oikumenikon (Roma), 1966, vol. Ill, p. 357-398, apud. Fanny Djindjihasvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 20.

Emile Picot, Notice biographique sur I'imprimeur Anthime d'lvir, metropolitain de Valachie, in „Nouveaux Melanges Orientaux. Memoires, textes et traductions publies par les professeurs de l'Ecole speciale des langues orientales vivantes, a l'occasion du VIP Congres international des onentalistes reunis a Vienne (septembre 1886), Paris, 1886, p. 513-560, apud. Fanny Djindjihasvili, Antim Ivireanul, ... op. cit., p. 20. 19 Gabriel §trempel, op. cit., p. 35.

13

Iar Teodor Cerbulet Inainteaza chiar ipoteza unui presupus an al na§terii 165020, data acceptata §i de Fanny Djindjihasvili, in monografia sa: „Antim s-a nascutin preajma anului 1650, iar la varsta de 16 ani a fost vandut la targul de sclavi din Constantinopol"21.

Aceasta data, 1650, chiar daca ar putea sa nu fie foarte exacta, este totusj realista, daca luam in considerate faptul ca, in scrisoarea sa, mentionata mai sus, catre domnitor, la 1712, se plangea de batraneje.

Anton Maria del Chiaro ne furnizeaza Tnca doua informatii foarte pretioase despre mitropolitul nostru: anume, ca fusese botezat Andrei, ca mirean - informatie legata de caterisirea mitropolitului, moment in care i s-a luat numele de Antim: „I se ridica §i dreptul de a purta numele de Antim, dandu-i-se numele sau laic, Andrei."22 -, §i ca a cazut rob in copilarie23, fara sa se mentioneze unde, cand exact sj la cine, la turci sau la persj - se presupune ca mai degraba la turci a cazut rob, care 1-ar fi dus la Constantinopol.

Asupra acestui subiect, Djindjihasvili are amanunte, ajungand la concluzia ca Antim „a fost rapit din regiunile de pe litoralul Marii Negre al Georgiei apusene; e posibil sa fi fost rapit §i din alte paiti ale Georgiei apusene sau rasaritene, §tiut fiind faptul ca, in secolul al XVII-lea, triburile daghestane (locuitorii muntilor Caucazului de nord) rapeau oamenii §i Ti vindeau in sclavie in Crimeea, de unde Ti duceau la Constantinopol §i in alte par^i ale imperiului otoman"24; „iar la varsta de 16 ani (Antim) a fost vandut la targul de sclavi din Constantinopol"25.

Scrie §i Gabriel §trempel ca, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, locuitorii Georgiei, „barba^i, femei §i copii, erau luati §i vandu^i ca sclavi in targurile din Constantinopol §i Alexandria Egiptului. Erau la mare pret, caci georgienii erau voinici, iar femeile de o exceptional^ frumusete. Turcii numeau Georgia, Gurgistan, ceea ce s-ar traduce prin fara sclavilor"26 .

Despre faptul ca a cazut rob la turci marturise§te §i Mihail §tefan (§tefanovici sau I§tvanovici), ucenicul tipograf al lui Antim, in prefa^a Molitvenicului din 170627. Aceasta prefaja este Tnsa foarte interesanta §i ne vom referi la ea in mai multe ocazii, privind-o mai Tndeaproape.

Nicolae Iorga opina ca „Antim era georgian din regiunea vechei Tane, Azovul -, pe care, la pribegia parintilor lui, TI stapaneau Tnca turcii"28, fiind originar „din departata tara a

20 Teodor Cerbule^, Antim Ivireanul (1650 - 1716), Bucurejti, 1939.

21 Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit, p. 22. ~ Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 54.

23 Idem, p. 15.

24 Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 21.

25 Idem, p. 22.

26 Gabriel §trempel, op. cit., p. 30.

27 Cf. Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, op. cit., p. 12.

28 N. Iorga, Istoria literaturii romdne in secolul al XVIII - lea, vol. I, Ed. Minerva, Bucurejti, 1901, p. 419, nota 1. §trempel, in studiul introductiv la Opere, scrie: „Unii istorici, cum a fost N. Iorga, il considers nascut dincolo de marea de Azov" (ed. cit., p. V), punand in contradic^ie aceasta afirma^ie cu alte surse, care il

14

Iberiei"29 (Iviriei). Sau, cum spune Tntr-un articol, „Antim era ivirean din Ivir, Iberia Caucazului" .

Mai §tim sj ca parintii lui se chemau loan sj Maria, §i aceasta chiar de la Antim insusj, deoarece aceste doua nume se afla a§ezate primele in sarindarul pe care el il Tntocme§te in Inva$aturi pentru a§ezamdntul cinstitei mdndstiri a Tuturor Sfinplor 31, unde mentioneaza cinci nume: „Ioan, Mariia, Macarie ieromonah, Theodosie arhiereu §i Anthim pacatosul arhiereu"32.

Considerand foarte pretioasa marturia autograft a lui Antim Ivireanul, precum §i faptul ca Anton Maria del Chiaro, secretar al cancelariei domne§ti in timpul lui Constantin Brancoveanu 1-a cunoscut bine pe Antim §i a aflat, poate chiar de la el, unele din informatiile pretioase asupra biografiei lui, raman totusj, multe semne de Tntrebare §i multe locuri goale pentru ipoteze.

Astfel, ID. Petrescu Tl credea roman pe mitropolitul Antim, fiul unor moldoveni fugiti Intai la cazaci §i ajunsj apoi in Iviria33.

Episcopul Ghenadie Enaceanu34 §i mitropolitul Athanasie Mironescu35 considera ca §i-a petrecut copilaria in Moldova, unde a venit inca din copilarie.

Alexandru Odobescu stabile§te locul na§terii undeva, in Peninsula Balcanica36, iar numele de Ivireanul II crede venind de la Manastirea Ivirului, de la Sf. Munte Athos, unde s- ar fi Inchinoviat37 (de obicei, monahii nu sunt numi^i dupa locul de origine, ci dupa numele manastirii unde au primit mantia monahala sau in care sj-au trait cea mai mare parte a vietii; dar in cazul nostru, acest argument este discutabil).

Iar la Manastirea Antim se afla §i o parte din Moa§tele Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, aduse - dupa cum se pastreaza In traditia manastirii - de Antim Ivireanul de la Sf. Munte Athos, sj anume de la Manastirea Ivirului - de unde Odobescu II considera

arata pe Antim a fi georgian. Dar N. Iorga nu spune ca nu era georgian, ci dimpotriva; si nu intr-un singur loc, dupa cum am aratat mai sus.

29 Idem, p. 419, precum si in Istoria literaturii romdne in secolul al XVHI-lea, vol. I, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1969, p. 336-337.

N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LV (1937), nr. 1 1-12, p. 613.

30

3lOpere,p. 323. Idem, p. 333.

32

33 1. D. Petrescu, Mitropoliile Tierrei, Bucuresti, 1870, p. 112.

34 Cf. Condica sfdntd, publicata de Ghenadie Enaceanu, vol. I, Bucuresti, 1886, p. 100, apud. Gabriel §trempel, loc. cit., p. V.

Atanasie Mironescu, Sfdnta Episcopie a eparhiei Rdmnicului - Noul Severin in trecut §i acum, Bucuresti, 1906, p. 86, apud. Gabriel §trempel, loc. cit., p. V.

36 Alexandru Odobescu, Cdteva ore la Snagov, in rev. Revista romdna, II, 1862, p. 402, apud. Gabriel §trempel, loc. cit., p. V. Personal, noi nu am gasit aceasta insemnare la Alexandru Odobescu.

37 Alexandru Odobescu, Opere, II, Scrieri din anii 1861-1870. Antume. Postume. Anexe. Variante. Note. Text critic si variante de Marta Anineanu. Note de Virgil Candea, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1967, p. 233.

15

venit in Jara Romaneasca, in timpul lui §erban Cantacuzino, Tntre 1678 §i 1688 - caz in care ar fi putut parti cipa la tiparirea Bibliei de la Bucure§ti -, lucru despre care vom mai vorbi.

Arhidiac. Petru I. David38 considera ca eel putin unul dintre paring era valah, pentru ca numele parintilor, din pomelnic, loan §i Maria, sunt scrise in romane§te, §i ca provenien^a numelui este de la Manastirea Iviron, de la Sf. Munte Athos.

Aceasta opinie este in acord cu pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane, afirmata in actul de canonizare al Sfantului Antim Ivireanul, anume ca „I se spune Ivireanul (nume dat de el), fie pentru ca va fi fost frate de manastire in Sfantul Munte Athos, la Ivir (Sf. Hie?), fie pentru ca provenea dintr-o familie mixta (tata sau mama valaha); altfel nu se poate injelege cum a cunoscut fiintial pe romani, istoria sj limba lor; numai a§a se poate dezlega problema originii, cum spunea C.C. Giurescu §i G. Potra"39.

§i tot in acest document se afla §i alte amanunte interesante §i anume: faptul ca a fost tinut ca ostatec la curtea din Istanbul „§i nicidecum ienicer sau spahiu" , ar fi o dovada ca „provenea deci dintr-o familie buna princiara"41 §i astfel „se poate explica Tntalnirea la Constantinopol a lui Andrei (calugarit Antim) cu printii valahi Constantin (Brancoveanu), Nicolae (Spataru Milescu), Dimitrie (Cantemir), Cantacuzino (Stolnicul) §i multi altii"42.

Problema familiei mixte, din care ar proveni mitropolitul nostru, e reluata recent de Pr. Dumitru Bala§a, care Tnsa ia in considerare o posibila origine aromana a sa: „Cercetatoarea Antigona Grecu m-a informat ca mama lui Antim a fost romanca macedoneana, ascendent confirmata sj de alte izvoare."43 in lipsa unor dovezi mai concludente, §i aceasta teorie ramane insa la stadiul de ipoteza.

Un alt articol recent precizeaza faptul ca: „tanarul Andrei, nascut pe la 1650, avea vreo 16 ani cand a cazut in robie la turci, odata cu mai multi tineri, care erau du§i mai Intai in Crimeea, iar de acolo la Constantinopol §i in alte parti ale lumii, spre a fi vanduti ca robi"44, prelucrand mai multe informatii.

Nu ni se pare verosimila afirmatia ca „autoreferinta figurala (numele Ivireanul In^eles ca un joe baroc - n.n.) a lui Antim privind originea ivireana poate fi socotita §i doar o inteligenta compunere de blazon, necesara la inceputul carierei, intr-un exercitiu la care va apela §i mai tarziu, ca mitropolit. . ,"45, despre care nu putem sa spunem decat ca e hazardata §i speculativa.

38 Arhid. Prof. Dr. Petru I. David, Cauta §i vei afla, edrfia a 5-a, ms. comput., p. 711.

*** Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh - Martir Antim Ivireanul, art. cit., p. 162.

40 Ibidem.

41 Ibidem.

42 Ibidem.

43 Pr. Icon. Stavrofor Dumitru Balaja, Martiriul Parintelui mitropolit Antim Ivireanul (1716), in rev. Lumina lumii, revista Funda^iei culturale „Sfantul Antim Ivireanul", Ramnicu Valcea, VII, nr. 7/1 998, p. 59.

44 Arhim. Sofian Boghiu, Mitropolitul Antim Ivireanul (1650 - 1716), in rev. Biserica Ortodoxa Romana, CXVIII (2000), nr. 7-12, p. 306.

45 loan St. Lazar, Sfantul Antim Ivireanul „vistierie de daruri", Ed. Almarom, Ramnicu Valcea, 2000, p. 25.

16

Se sustine originea romaneasca a mitropolitului, §i prin faptul ca unele versuri, eel mai probabil ale sale, ar trada nostalgia dupa Jara pierduta §i regasita, care ar fi Valahia. Pasajele pe care autorul le citeaza in sprijinul acestei teorii nu ni se par convingatoare (versurile respective au cu totul alt sens, strict spiritual) §i ele nu demonstreaza indubitabil posibila origine romaneasca a lui Antim.

Revenind Tnsa la dedicatia lui Mihai §tefanovici din prefaja Molitvenicului aparut in 1706, o vom privi, dupa cum am promis, mai atent. Aici se spune: „Precum oarecand, din purtarea grijii dumnezeiesji, prea frumosul Iosif, prin vinderea fratilor lui, ismailitenilor, Tnstreinat au fost de paring §i de {ara lui in pamantul Eghipetului (iubitoriule de Dumnezeu parinte), ca acolo sa fie pazit spre hrana vremii celor §apte ani ai foametii Tntru folosirea a multe noroade, iar mai vartos pentru norodul eel credincios, adica pentru tatal lui Israil.

A§a acea purtare de grija dumnezeiasca, §i pre iubirea ta de Dumnezeu, ca pre un margaritariu scump, legat cu aur, Tntru vindere oarecand fiind pretuit, §i din Jara ta scos, §i in partea locurilor noastre adus §i nemerit, ai stralucit ca o raza luminoasa. (...) O, minune, §i dumnezeiasca purtare de grija §i descoperire, cum de multe ori cu cei robiti §i legati s-au aratat slobozirea, §i descoperirea mantuirii a multi"46.

Din aceste cuvinte se Tnjeleg mai multe lucruri. In primul rand, ne mini faptul ca Gabriel §trempel nu le comenteaza aproape deloc. In ceea ce ne prive§te, mai Tnainte de toate, tindem sa Ti acord un mare credit lui Mihai §tefanovici, Tntrucat acesta era ucenicul lui Antim §i unul dintre apropiatii sai, caruia, cu acela§i prilej, i se adreseaza cu: „al mieu stapan §i de bine facatoriului parinte"47, de la care a Tnvatat arta tiparului §i care i-a fost, in mod sigur, parinte duhovnicesc - Tntrucat un alt ucenic tipograf, Gheorghe Radovici, marturisea acest lucru sj afirma, ca In perioada staretiei la Snagov, Antim a fost §i duhovnicul manastirii48.

Cand Mihai §tefanovici apare din nou, dupa o scurta absen^a, in preajma lui Antim, episcop de Ramnic, acesta era inaintat ipodiacon §i e posibil ca tot protectorul §i parintele sau sa-1 fi hirotesit. §i Tntrucat acest ucenic, atat de apropiat lui Antim, nu putea avea decat sentimente de recunosjinta §i de admiratie fata de Invatatorul sau, In mod sigur, cunoscand adevarul despre viaja acestuia, nu va fi incercat in niciun fel sa falsifice acest adevar. De altfel cuvintele lui vorbesc de la sine despre sentimentele sale.

Mihai §tefanovici aminte§te, deci, dupa cum s-a vazut mai sus, de robia lui Antim Ivireanul, dar cuvintele sale precizeaza anumite aspecte deosebit de importante: „ca pre un margaritariu scump, Tntru vindere oarecand fund pretuit (subl. n.) §i din Jara ta scos", a§a a fost Instrainat mitropolitul nostru de tara lui. Deducem din aceasta formulare ca Antim nu a

46 *** Evhologhion adeca Molitvenic, vol. I §i II, Ramnic, 1706, aflat la Biblioteca Academiei Romane, fondul de Carte romaneasca veche, cota 150A, f. 2 (verso) - 3. A se vedea si Gabriel §trempel, op. cit.,p. 161.

47 Ibidem.

48 Cf. Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV(1956), nr. 8-9, p. 729, nota 179.

17

fost vandut ca un rob oarecare, ci ori ca un nobil - §i ar avea dreptate cei ce afirma originea sa aristocratica - ori ca un tanar deosebit de talentat, care va fi fost cunoscut atat de vanzatorii sai, cat §i de cumparatori, ca sa fie pretuit ca „un margaritariu scump, legat cu aur", ori amandoua deodata. Dar in niciun caz nu a fost luat rob la Intamplare, in timpul vreunei incursiuni turcesji In Georgia, rapit din masa amorfa de oameni.

De asemenea, „Tntru vindere oarecand fiind pretuit" arata ca cineva 1-a „pretuit", deci au existat nu numai cumparatori, ci §i vanzatori pentru el, care poate s-au §i tocmit la pret, sj aceasta Tnainte de a fi „din tara ta scos", aratand tocmai modul cum a cazut in robie §i nu pe acela al vinderii sale ulterioare de catre turci.

Spre aceasta concluzie ne indeamna §i comparatia cu „prea frumosul Iosif ', care, „prin vinderea fratilor lui, ismailitenilor, Tnstreinat au fost de paring §i de tara lui in pamantul Eghipetului".

S-ar putea obiecta ca asemanarea nu trebuie Injeleasa ca identitate. Totu§i nu putem sa nu observam o insistent a autorului acestor randuri asupra acestei imagini, din care In^el egem doua lucruri: e foarte posibil ca §i Antim sa fi fost vandut, ca §i sfantul Iosif, de „fratii" lui, adica de compatrioti de-ai sai - §i speculam, dar nu excludem faptul ca acesta sa fi starnit din frageda varsta invidii atat de mari, prin Tnzestrarile sale evidente, conjugate, poate, cu o origine nobiliara aparte, care Tl faceau sa fie „margaritariu scump" chiar §i in ochii turcilor - §i al doilea, cumparatorii sai trebuie sa fi fost turci, §i nu persj, pentru ca nu degeaba aminte§te Mihai §tefanovici de „ismailiteni" (cuvant care Ti denume§te pe arabi sau pe musulmani), la care a cazut rob §i Iosif patriarhul, Tntrucat ucenicul a oferit acele detalii care stabileau asemanarea dintre cele doua personaje in amanunt.

S-ar putea, repet, obiecta ca semnatarul acestor randuri a reluat istoria biblica, dupa obicei, sj ca nu ar trebui sa deducem de aici o identitate a faptelor. In acest caz Insa, Mihai §tefanovici ar fi trebuit sa ofere §i cealalta varianta biografica, a lui Antim §i sa sublinieze diferen^ele, daca aceasta asemanare era doar paitiala sau tangentiala. Insa opinia noastra este aceea ca, in epoca, viata acestuia era destul de bine cunoscuta - in liniile sale esentiale - §i ca ucenicul nu a facut decat sa evidentieze lucrurile care erau in mod mirabil coincidente cu biografia lui Antim, din viata sfantului Iosif, nemaiconsiderand necesar sa repete relatarea acelora§i evenimente §i pentru eel ce era subiectul comparatiei.

Despre Antim Ivireanul se spune ca „§tia sa faca in chip minunat orice me§te§ug, mai ales sculptura, desene §i broderii"49, pe care, avand in vedere influentele orientale georgiene, in broderii §i ornamentatii, se poate sa le fi Tnvatat chiar Tnca Tnainte de a cadea rob. Prin urmare, fiindu-i sesizate calitatile deosebite §i, poate §i credinta, a fost rascumparat. E cunoscut faptul ca turcii Tncercau reconvertirea celor luati in robie §i nu de putine ori, cei ce nu treceau la islamism erau ucisj, cum s-a Intamplat §i cu sfantul mucenic loan Valahul, spanzuratln 1662, la numai 18 ani, dupa trei ani de robie.

49 Vezi nota 56 a lucrarii de fa^a.

Turcii vor fi acceptat Tnsa, sa casjige bani de pe urma lui Andrei (Antim), in lacomia lor, mai degraba decat sa-1 omoare. Dar cine 1-a rascumparat §i de unde, ramane Tnca o Tntrebare fara un raspuns categoric.

Credem - §i observam acest lucru - ca a devenit o traditie imposibil de contrazis, a se considera ca Antim Ivireanul este de origine georgiana sau ivireana, lucru acceptat §i de cei mai multi dintre cercetatori, §i de ierarhia eclesiastica romaneasca §i georgiana §i marturisit de Antim Ivireanul Tnsusj, precum §i de to^i contemporanii sai.

Acest fapt este mentionat §i in editia Oxford a Dicfionarului Sfinplor 50, cat §i Tntr-un volum de vieti de sfinti martirizati (Tntre sec. XV - XIX) de turcii otomani, aparut foarte recent51, ceea ce demonstreaza Tnradacinarea acestei credin^e in con§tiin{a romaneasca §i panortodoxa.

Intr-o pagina plina de poezie Tmpletita cu nostalgie, Iorga scria despre Antim: „Un strain a venit de departe, de foarte departe, unde stand spinteca pamantul §i se azvarl izvoare despletite, cu tandari de piatra in apa lor nebuna, unde nu sunt zari Tntinse, de verde-dulce §i aur curat supt cerul albastru, unde lacul nu se zbate de multamire Tntre trestiile Tnalte. Antim din Ivir era un me§ter de predica, un me§ter de scrisoare, un me§ter de tipar, un me§ter de zugraveala, un suflet curat §i o vointa neobosita. Constantin Brancoveanu, acel domn stralucit prin binefacerile sale, 1-a primit ca pe un trimes ceresc. . ,"52.

I. 2. VENIREA IN JARA ROMANEASCA: MOTIVELE, DATA SI IMPREJURARILE SOSIRII LA BUCURE§TI

Daca acceptam, pentru Tnceput, ca Antim nu a copilarit in Balcani sau in Moldova sj ca nici nu a venit Tnca din copilarie pe meleagurile noastre, raman alte doua ipoteze de luat Tn calcul, In principal: a sosit in Jara Romaneasca fie in vremea lui Serban Cantacuzino, fie in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu.

A doua ipoteza are mai multi adepti. Un singur lucru §tim cu certitudine: prima semnalare a lui Antim Tn Jara Romaneasca, In octombrie 1691, cand apare la Bucuresji

50 ***Dicfionar al Sfinfilor, ed. Oxford, de Hugh Farmer, trad, de Mihai C. Udma §i Elena Burlacu, argumentul §i articolele consacrate Sfinfilor romani de prof. univ. dr. Remus Rus, Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 1999, p. 50-51.

Pr. Nomikos Mihail Vaporis, Marturisitori ai lui Hristos. Viefile Noilor Mucenici ortodocgi din vremea stapdnirii turce$ti (1437 -1860), in romaneste de Constantin Fage^an, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002, p. 186.

"" N. Iorga, Pagini alese, EPL., 1965, vol. I, p. 120.

19

prima carte53 al carei tipograf este „Antim ieromonahul". Dar sa cercetam faptele pe Tndelete. Vom consemna mai Tntai opiniile cu cea mai larga aderenja in randul celor ce au studiat viaja sa.

In primul rand, ar fi important sa §tim cine 1-ar fi rascumparat pe Antim Ivireanul din mana rurcilor §i in ce scop. Perioada robiei se presupune ca ar fi „epoca in care a invatat cateva limbi: greaca, araba §i slava veche (desj, dupa alji cercetatori, ar fi invatat slava veche fie la Moscova sau la Kiev, in timpul unor ipotetice peregrinari pe acolo, fie dupa venirea in Jara Romaneasca - n.n.) §i limba turca"54, iar eliberarea lui s-ar fi realizat „datorita deosebitelor sale talente, de care vorbesc contemporanii, fie mai degraba prin rascumpararea baneasca a Patriarhiei ecumenice, sau a georgienilor ce se aflau prin Peninsula Balcanica"55.

Despre Tnzestrarile sale aparte ne da marturie del Chiaro (un admirator dezinteresat al sau): „Era egli dotato di si rari talenti, che sapeva mirabilmente imitare qualsisia sorta di manufatture, spezialmente in genene d'intagli, disegni e ricami"56. Nu este de mirare deci - cu atat mai mult cu cat am luat in considerare §i posibilitatea de a fi fost membru al unei familii princiare - ca a fost eliberat sau rascumparat, avand in vedere calitatile sale exceptional, care 1-au facut apoi renumit ca un „Vladica de mai multe ori artist"57: caligraf, sculptor In lemn §i piatra, lucrator In broderie, mai tarziu manifestandu-se §i ca desenator (gravor), miniaturist, pictor, arhitect §i tipograf, orator §i stilist desavar§it58.

Patriarhia ecumenica avea, fara indoiala, nevoie de asemenea oameni inzestrati §i se poate sa-1 fi luat sub aripa sa. Dar, in acea perioada, tot la Constantinopol se afla §i patriarhul de Ierusalim Dosithei Nottaras, care mai tarziu se va muta la Bucuresji, devenind un „hypermitropolit"59 al lui Constantin Brancoveanu. N. Iorga opineaza ca tocmai acest Dosithei 1-ar fi adus pe Antim in Jara Romaneasca (sau, dupa parerea altora, Constantin Brancoveanu, indemnat de Dosithei): „Dosoftei de Ierusalim chema §i invata pe Antim Ivireanul, §i curentul culturii monastice romane§ti porni de la Antim"60.

Mai mult, Djindjiha§vili considera ca Dosithei 1-a rascumparat pe Antim la Constantinopol §i ca 1-a format din punct de vedere teologic §i cultural: „Este foarte probabil ca a atras atenjia asupra sa §i a fost rascumparat de patriarhul de Ierusalim, la curtea caruia

" Este vorba de o pareneza, Invafaturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon eel Infelept (sau Filosoful), tradusa in neogreaca de Hrisant Nottaras.

54 Gabriel §trempel, loc. cit, p. VI.

55 Ibidem.

,6 „Era dotat cu insusiri atat de rare, incat stia sa faca in chip minunat orice mestesug, mai ales sculptura, desene si broderii", in Istoria delle moderne rivoluzioni... , op. cit., p. 220, apud. Dan Horia Mazilu, Introducer e..., op. cit., p. 12. In edi^ia de la 1929, afirma^ia lui Del Chiaro este tradusa mai pe scurt: „Era dotat cu rare talente, cunoscand sculptura, pictura si broderia.", cf. Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 54.

N. Dobrescu, Viafa si faptele lui Antim Ivireanul, Mitropolitul Ungrovlahiei, Bucuresti, 1910, p. 8.

58 Vom avea prilejul sa demostram aceasta afirma^ie pe parcursul acestei lucrari.

59 Nicolae Iorga, Istoria literaturii romdne... , ed. 1969, op. cit., p. 38.

60 Idem, p. 51.

20

§i-a format o vasta cultura §i s-a conturat ca o personalitate remarcabila"61. §i Dan Horia Mazilu este de parere ca Istanbulul a fost locul unde s-au pus bazele culturii sale vaste §i unde s-a manifestat „talentul poliglotic" al lui Antim, §i anume in „mediul Patriarhiei Ecumenice"62.

Cunoscand mai multe limbi, §i in primul rand limba georgiana, dar sj elina sj neogreaca (pe langa turca §i araba sj poate, Tnca de atunci, slava), s-a spus ca Antim a fost rascumparat din sclavie, pentru a sluji ca traducator de limba georgiana patriarhului de Ierusalim, care se plangea, Intr-o scrisoare catre catolicosul Georgiei, de faptul ca „scrisorile dumneavoastra sunt interesante §i voluminoase, dar cine sa mi le traduca? N-avem traducator.

De mii de ori v-am rugat sa ne trimiteti un sclav pe care sa-1 educam §i sa-1 Inva^am ca sa ne ajute la corespondenja noastra."63; traduceri de care s-ar fi ocupat, Antim, „timp de mai bine de un sfert de veac" - de§i aceasta ultima informatie este iarasj, singulara.

Aceste amanunte au fost preluate §i de alji biografi ai lui Antim Ivireanul, Incetatenindu-se mai ales In mediul din preajma manastirii Antim, §i In mediile teologice, in general, dupa cum se poate vedea §i Intr-un articol la care ne-am mai referit, unde se confirma cele afirmate anterior sj se adauga faptul ca „In preajma lui Dosithei aflandu-se, (Antim) a urmat §i §coala greceasca din Constantinopol (pe la sfarsjtul anilor 1680, Dimitrie Cantemir era §i el la Academia greceasca de pe langa Patriarhia Ecumenica65 - n.n.), care 1-a ajutat In sistematizarea bogatelor sale cuno§tinte religioase §i profane. Datorita exceptionalelor sale talente, sj-a dobandit o oarecare independent^ materiala."66

Despre faptul ca se bucura de roadele propriei munci §i de o stare materiala satisfacatoare, §i ca nu a venit In Jara Romaneasca format de cineva sau de Imprejurari nefavorabile, ci a fost invitat sa vina §i a acceptat de bunavoie, recunosc aproape to^i cercetatorii vie^ii lui, Incredin^ati fund §i de propria lui marturisire, din scrisoarea catre Constantin Brancoveanu, despre care am vorbit mai sus: „Eu aici, In {ara, n-am venit de voia mea, nici de vreo saracie sau lipsa"67.

S-a obi§nuit sa se considere ca domnitorul Constantin Brancoveanu 1-a chemat In Jara pe Antim. Se putea ca acesta sa fi auzit de Antim, ca de un om extraordinar, pe care §i 1-a dorit la curtea sa, de la Dosithei §i poate §i din alte surse, care sa fi sustinut parerea patriarhului ierusalimitean. Nu e de mirare ca faima lui Antim sa fi fost deja mare, caci nu va trece mult timp §i el va confirma toate a§teptarile, urcand toate treptele ierarhiei

Antim Ivireanul, carturar unionist, op. cit, p. 22. " Introducere in opera lui Antim Ivireanul, op. cit., p. 1 1 .

63 Ioseliani, Epistola Patriarhului Dositei in Georgia, 1866, apud. Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 22.

64

65

Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 22.

Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, Ed. Universita^ii din Bucurejti,

1998, p. 375.

66 Arhim. Sofian Boghiu, Mitropolitul Antim Ivireanul ... , art. cit., p. 308.

67 Opere, p. 227.

21

ecleziastice relativ repede (nefiind favorizat, ba chiar avand destui potrivnici) §i bucurandu- se de pretuirea mitropolitului Teodosie Ve§temeanu - eel care a lasat prin diata sa-i urmeze, in scaunul mitropolitan, Antim Ivireanul.

Brancoveanu 1-ar fi chemat pe Antim „din dorin^a de a-1 atrage In noul curent de manifestare culturala"68, pentru ca nu este sigur daca era deja tipograf - dar despre aceasta vom mai vorbi -, caci Antim era un foarte bun caligraf §i miniaturist. §i, cu toate aceste, personal nu ni se pare ca exclusiv aceste ability practice, oricat de minunat Insusjte, 1-ar fi facut cautat sj ravnit. Exista Insa §i aceasta teorie, anume ca Brancoveanu 1-a adus In {ara ca tipograf, „mai probabil in 1690", pentru care „pledeaza, credem, sj faptul ca in acest an Brancoveanu a Intemeiat noua tiparnita domneasca de la Bucure§ti"69. In acest scop, el putea avea rolul de „a duce la o Inflorire §i mai mare arta tipariturilor"70.

S-a afirmat §i ca Dosithei i-a atras atentia lui Brancoveanu asupra lui Antim, tocmai pentru priceperea sa in ale tipografiei, deoarece dorea sa se infiinteze la Bucuresji o tipografie greceasca: „(Dosithei) va fi vorbit voievodului iubitor de cultura, care a fost Brancoveanu, despre nevoinjele ivireanului Andrei - dintre care nici cea tipograficeasca nu va fi lipsit - §i-l va fi Indemnat sa-1 cheme In Jara. O asemenea informatie despre Antim §i un asemanator Indemn va fi dat §i facut voievodului §i patriarhul ecumenic Dionisie Seroglanul, care la Inceputul ca §i In primii ani ai domniei acestuia era la Bucure§ti §i poate §i alte persoane care cunoscusera pe Antim"71.

Iar Brancoveanu avea nevoie de o persoana vrednica sa-i urmeze lui Mitrofan (devenit episcop de Buzau) la conducerea tipografiei.

Despre faptul In sine, daca Antim era sau nu tipograf la venirea In ^ara, vom discuta detaliat mai tarziu. Deocamdata ne intereseaza doar posibilele motive ale invitarii lui la Bucuresji. Daca ignoram ipostaza de tipograf a lui Antim, pentru moment macar, raman In ecuatie numai calita^ile lui de om spiritual, erudit §i deosebit de priceput In a face lucruri cu bun gust sj cu arta, ca trasaturi care sa fi trezit interesul voievodului pentru el.

Epoca brancoveneasca este cunoscuta In istorie ca una de mare dezvoltare culturala, reusjnd sa se impuna printr-un stil propriu (stilul brancovenesc) In arhitectura §i ajungand sa mareasca prestigiul Jarilor Romane In lume prin darnicia voievodului §i prin atragerea unor personality carturare§ti - eclesiastice §i laice - de mare tinuta, astfel Incat aceasta perioada sa fie numita o culme a propensiunii culturale a civilizatiei romane§ti aflate In preajma modernitatii72.

Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 23.

69 Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, op. cit., p. 12.

70 Idem, p. 13.

71 Pr. Niculae §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, 1716 - septembrie - 1966 , in rev. Mitropolia Olteniei, XVIII, nr. 9-10, Craiova, 1966, p. 772-773.

72 „Culmea cea mai inalta a vechii culturi romanejti in Muntenia" cf. Gabriel §trempel, op, cit., p. 56- 57; „punctul culminant al unei evolu^ii de doua veacuri", cf. N. Cartojan, Istoria literaturii romane vechi, prefa^a de Dan Horia Mazilu, edi^ie ingrijita de Rodica Rotaru §i Andrei Rusu, Ed. Funda^iei Culturale Romane, Bucurejti, 1996, p. 338.

22

Pe drept cuvant domnia lui Constantin Brancoveanu a Tnsemnat o „epoca" aparte in istorie, pentru ca el a reusjt sa creeze un impuls decisiv pentru dezvoltarea artelor §i a culturii in Valahia, facand din capitala Jarii Romanesji punctul de intalnire Tntre cultura italiana sj cea greceasca, Tntre Occident §i Orient.

Prima (cultura italiana), era reprezentata de Iacob Pylarino, medicul cur|ii - urmat de Bartolomeo Ferrati -, de florentinul Anton Maria del Chiaro, secretarul cancelariei domne§ti - pe care 1-am pomenit deja §i care 1-a cunoscut personal §i 1-a evocat mai tarziu pe Antim Ivireanul -, precum §i de doi greci peregrini prin Italia, care au ocupat, pe rand, func^ia de predicator al cur|ii: Gheorghe Maiota, cu studii la Roma §i Venecia, §i loan Avramie (sau Abramios), fostul paroh al comunitatii grecesji din Venejia, care Ti urmase in aceasta functie lui Hie Miniat.

In ce prive§te cultura greceasca, influenza ei era mult mai mare §i mai directa, avand in vedere nenumaratii ierarhi, clerici sj carturari greci care aflasera adapost in Jara Romaneasca. Curtea lui Brancoveanu devenise o „stralucita Curte de patriarhi, mitropoliti §i episcopi"73, dintre care amintim pe cei mai important: patriarhii Dionisie Seroglanul al Constantinopolului, Dosithei §i Hrisant Nottaras ai Ierusalimului, Gherasim Palada al Alexandriei, Atanasie al IV-lea Dabbas, fost al Antiohiei (caruia Antim i-a daruit o tiparnita cu litere arabe calcografiate de el, a§ezata in Siria, la Alep), Auxentie proinsofiotul (al Sofiei), clerici de Tnalta cultura ca Atanasie al Dristei, Mitrofan de Nyssa (din pacate, potrivnic lui Antim), Mitrofan Gregoras din Dodona, Galaction Vidalis §.a.

In afara de ace§tia, la Academia greceasca de la Sf. Sava, se aflau ca profesori Sevastos Kimenitul, doctorul loan Comnen, Panaiot Sinopeus, Gheorghe Trapezundul, Maxim Peloponesianul sj loan Cariofil, refugiat la Bucure§ti dupa ce fusese acuzat, mai degraba pe nedrept, de eresuri calvine. Carole unora dintre ei s-au aflat printre tipariturile lui Antim Ivireanul.

Toti ace§tia au contribuit „la reusjta mi§carii culturale de sub Brancoveanu, care, desigur a avut Tnrauriri asupra formarii intelectuale a lui Antim"74. Care era stadiul pregatirii teologice §i culturale a lui Antim la venirea in Jara Romaneasca §i cat de mult s-a instruit dupa aceea, iarasj sunt lucruri greu de §tiut cu precizie.

Am facut aceasta paranteza, pentru a vedea mai bine care era contextul socio-cultural al aparijiei lui Antim la Bucure§ti. Este foarte necesar sa §tim - macar in mare - cat de bogata era cultura lui §i cate dintre Tnsusjrile sale, pe care le cunoa§tem astazi, T§i gasisera deja exprimarea Tnainte de venirea lui pe meleagurile noastre, pentru ca acest lucru ne poate lumina in ceea ce prive§te motivele invitarii lui in Jara Romaneasca.

Dan Horia Mazilu considera, ca dupa sosirea in tara, Tntre 1688 §i 1691 (sau, mai precis, Tntre 1689-1690), pana In 1694, Antim a stat la Mitropolia din Bucure§ti, unde a studiat, ace§tia fiind „anii de Inva^atura teologica, de carte greceasca §i romaneasca, poate sub Tndrumarea acelui ieromonah Macarie de la Mitropolia Ungrovlahiei, banuitul mentor al

73 N. Iorga, Istoria literaturii romane... , ed. 1969, op. cit., p. 42.

74 Pr. Niculae §erbanescu, Mi tropolitul Antim Ivireanul, art. cit., p. 773.

23

lui Antim"75, caci este trecut in pomelnic imediat dupa parintii sai. Pentru ca prefaja Psaltirii slavone din 1694, semnata de Antim, Tl dovede§te ca teolog deosebit de subtil §i de erudit, acelasj exeget este de parere ca „o §lefuire carturareasca neintrerupta trebuie sa se fi petrecut in ace§ti ani, un studiu sistematic menit nu doar sa completeze depozitul de §tiinta teologica al ieromonahului, ci sa-i cizeleze §i uneltele scriitorice§ti"76, desj „fundamentele pregatirii teologice (care, peste cativa ani se va dovedi exceptionala) fusesera puse, probabil, la Constantinopol"77.

O alta opinie sustine ca profesorii greci de la Academia domneasca din Bucure§ti Tl cuno§teau pe Antim §i 1-au recomandat lui Brancoveanu. Se pare ca eel putin Sevastos Kimenitul din Trapezunt §i Gheorghe Trapezundul nu numai ca Tl cuno§teau, dar §i il simpatizau pe Antim, provincia Trapezunt Tnvecinandu-se cu Georgia; iar Gheorghe Trapezundul i-a compus chiar versuri encomiastice lui Antim78.

Facand §i alte calcule, tindem sa presupunem faptul ca, matur fund - daca luam in considerate 1650, anul na§terii, ca fund o data, daca nu foarte exacta, eel putin realista (avea deci in jur de 40 de ani la data la care este mentionata prezen^a sa in Jara, lucru confirmat, credem, de faptul ca in 1712-21 de ani mai tarziu - se plangea de batraneje79 - deci in 1712, Antim putea avea injur de 60 de ani sau mai mult, dar mai putin, nu credem), Antim Ivireanul era deja o personalitate in cea mai mare parte formata in jurul lui 1690 (1689- 1690), cand se spune ca a venit la Bucuresji, §i in Tara Romaneasca nu a facut decat sa-§i desavar§easca aceasta exceptionala personalitate, muncind fara incetare.

Nu toata lumea e insa de acord cu faptul ca Antim ar fi venit in Tara Romaneasca Intre 9 noiembrie 1688 (data Inscaunarii lui Brancoveanu) - §i chemarea, chiar daca imediata, avand in vedere tot demersul pe care II presupunea §i calatoria lui Antim, „Impinge" data sosirii spre 1689 - §i 1690, pentru ca In octombrie 1691 apare prima carte tiparita de el. Faptul ca, pe aceasta carte, semneaza „ Antim ieromonahul" dovede§te trei lucruri: era dejatipograf, monah §i preot.

Daca acceptam ipoteza ca a fost ini^iat in tainele muncii de tipograf la Bucuresji §i ca a fost Imbracat In mantie §i apoi hirotonit preot sub Indrumarea ieromonahului Macarie §i a mitropolitului Teodosie, timpul - mai pu^n de doi ani - pare prea scurt (trei ani e numai durata anilor de ucenicie, inainte de a deveni cineva monah, insa nu totdeauna aceasta regula este respectata).

75 Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit., p. 14.

76 Idem, p. 15.

77 Idem, p. 14.

78 Cf. Mihail Gabriel Popescu, op. cit., p. 14.

79 Cf. spuselor sale: „Judeca, mariia-ta, ca un domn crestin, de iaste cu cale si de sa cuvine sa fiu lipsit acum, la batrane^ele mele, de amandao: si de turma ce mi s-au incredin^at de la Dumnezeu, ca unui nevrednic si de munca si osteneala tinere^elor mele? §i numai ma rog mariei-tale sa-^ fie mila de batrane^ele mele si de neputin^ele ce am", in Opere, p. 230, 233.

24

Daca nu, atunci Tnseamna fie ca a venit mai devreme, Tnca de pe timpul lui §erban Cantacuzino, in Tara Romaneasca, fie ca era monah §i tipograf Tnca Tnainte de a veni la noi, sau eel putin una din acestea doua.

Alexandria Odobescu vorbea despre: „...Antim Ivireanul tipograful, care sub §erban Cantacuzino a§eza mai Tntai teascurile sale in manastirea Snagovului, de unde iesjra mai multe car|i religioase in limbile romana, elena, slavona §i araba. (...) Ne lipsesc asemeni documente Tndestule ca sa schism o biografie complecta a acelui Tnsemnat calugar, carele din manastirea Ivirului de la muntele Atos, veni ca egumen in Snagov §i institui aici o tipografie bogata §i activa"80.

Dupa cum se vede, Odobescu nu avea cuno§tin{a de carjile tiparite de Antim la Bucure§ti pana in 1694 §i Tl credea venit de la Athos direct la Snagov, unde ar fi intern eiat o tipografie Tnca din vremea lui §erban. Insa nu putea veni ca egumen, deoarece Tnsu§i Odobescu a copiat lista egumenilor din manastirea Snagovului, unde Antim figureaza Tncepand cu 169581. E greu de acceptat, cunoscand activitatea lui Antim la Bucure§ti, ca el ar fi venit la Snagov Tnainte de 1694.

N. Iorga II considera, Tntr-un articol, pe Antim ca fiind „venit la noi, poate prin muntele Athos, dar fara sa putem §ti anume cu ce rost §i in ce imprejurari"82, iar cajiva ani mai tarziu, credea ca „a venit la noi prin anii 1680"83 §i ca nu a fost rob, nici nu a trecut pe la Muntele Athos, caci „la 1670-1680 Athosul era intr-o situate foarte modesta."84 Dupa cum am mai spus, §i Odobescu II considera venit in Jara Romaneasca in timpul lui §erban Cantacuzino, Intre 1678 §i 1688.

Daca ar fi a§a, nu ar fi exclusa ipoteza ca Antim sa fi participat la tiparirea Bibliei de la Bucure§ti, din 1688, (ceea ce sugereaza §i actul de canonizare85), ca unul dintre tipografi §i ucenic al lui Mitrofan, care era „raspunzator de imprimarea Bibliei lui §erban"86.

O alta opinie men^ioneaza ca, de§i a venit Tnainte de 1688, nu §erban 1-a chemat, ci tot Constantin Brancoveanu, mai Tnainte de a fi domn, care II cunoscuse pe Antim, ca §i Dimitrie Cantemir §i Nicolae Milescu, ca frate de manastire (fratele Andrei de la Iviron), sj ca elev la §coala Patriarhiei din Halki87. Mai multe dovezi nu avem Insa nici In privin^a acestei ipoteze.

Revenim acum Insa la ceea ce ipodiaconul Mihai §tefanovici scria intr-o prefata elogiatoare, In Molitvenicul tiparit la Ramnic In 1706: „Acolo dara la Eghipet aflandu-sa legat Iosif, §i dezlegand visul lui Farao, au luat cinstea §i dregatoria purtarii de grija a

Alexandria Odobescu, Opere, II, op. cit., p. 233. 81 Cf. Idem, p. 230.

" N. Iorga, Mitropolitul Antim Ivireanul in lupta cu Ierusalimul pentru drepturile bisericii sale, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, LII (1934), nr. 11-12, p. 722.

83 N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, art. cit., p. 614.

84 Ibidem.

***Proclamarea solemna a canonizarii Sfdntului Ierarh -Martir Antim Ivireanul, art. cit., p. 162.

86 Ibidem.

87 Pr. Prof. Dr. Petru I. David, Cauta si vei afla, op. cit., p. 711.

25

roadelor pamantului, ca sa le stranga §i sa le adune in jitni^ele lui, auzind §i acel cuvant de bucurie (au §i mai vartos i-am zice de Prorocie): unde vom afla om ca acesta, carele are Duhul lui Dumnezeu intr-insul? [Fac. 41, 38] Aici in {ara noasta, nu ca acel eghiptenesc Farao, ci eel bland, asemenea lui David, Prealuminatul zic sj Tnaltatul nostru stapan §i Domn Ioann Constandin B.(asarab) B.(rancoveanu) Voevod aflandu-te, §i vazandu-te pre iubirea ta de Dumnezeu, §i cercetandu-tj ascutita minte, te-au aflat vrednic §i iscusit, nu Tntru dezlegari de visuri, (cum Farao, atunci, pre Iosif), ci Tntru vederoasa §i apucatoare de mana lucruri, carele vazandu-le sj cu mintea pricepandu-le minunatul acesta Domn, au zis (sj poate zice): au doara vom afla om ca acesta, i proci. Ca a ce fealiu de me§ter§ug §i lucrare iscusita nu te- ai aratat desavarsjt? De voiu zice in toate, nu voiu minti, ca adevarat voiu grai, dupa cuvanrul dumnezeescului Pavel88".

Pr. Niculae §erbanescu a interpretat aceasta prefata astfel: „Se arata aici ca Antim a fost chemat in Jara de voda Brancoveanu..." §i la fel au considerat §i Mihail-Gabriel Popescu90 §i Gabriel §trempel91, precum §i alti cercetatori.

Sa privim Tnsa §i noi textul cu atenjie. Acesta spune: „Aici in |:ara noastra... Brancoveanu aflandu-te, §i vazandu-te. . . §i cercetandu-ti ascu^ta minte, te-au aflat vrednic §i iscusit. . . Tntru vederoasa §i apucatoare de mana lucruri. . .".

Putem sa presupunem ca Mihai §tefanovici a omis sa scrie te-a chemat, adica „Aici, Tn tara noastra... Brancoveanu aflandu-te, §i vazandu-te... te-a chemat sau ca „te-au aflat vrednic §i iscusit" este sinonim cu aceasta. Dar credem ca o asemenea interpretare este putin for|ata §i mai credem ca ucenicul lui Antim ar fi pus accent pe o asemenea informatie, daca aceasta ar fi fost reala.

Insa concluzia care se deduce din lectura textului este tocmai cea contrara ipotezei anterioare, §i anume ca „Aici Tn tara noastra. . . Brancoveanu aflandu-te, (adica te-a gasit aici, Tn ^ara - n.n. )...", acest domnitor „te-au aflat vrednic §i iscusit... Tntru vederoasa §i apucatoare de mana lucruri. . ." §i, deci, 1-a men^inut sub aripa domneasca, dupa moartea lui §erban Cantacuzino §i i-a Tncredin^at sarcini importante pentru Biserica §i cultura romaneasca. Comparatia cu Sf. Iosif este foarte clara, mai mult decat evidenta, daca se poate spune astfel: faraonul 1-a aflat pe Sfantul Iosif Tn {ara Sa, In temni^ele palatului sau §i, conform Bibliei, „a zis Faraon catre to^i dregatorii sai: Am mai putea gasi, oare, un om, ca el, Tn care sa fie Duhul lui Dumnezeu? Apoi a zis Faraon catre Iosif: De vreme ce Dumnezeu ti-a descoperit toate acestea, nu se afla om mai Tnjelept §i mai priceput decat tine" (Fac. 41, 38-39).

Din aceasta interpretare a faptelor pe care ne-o ofera Mihai §tefanovici, se poate conchide fara nicio rezerva §i fara nici eel mai mic dubiu ca Brancoveanu 1-a gasit pe Antim Tn tara, foarte aproape de sine, §i ca, avand prilejul sa Ti cunoasca Indeaproape calitatile

88 Evhologhion adeca Molitvenic, vol. I §i II, Ramnic, 1706, op. cit., f. 3 .

89 Pr. Niculae §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, 1 716 - septembrie - 1966, art. cit., p. 783.

90 Cf. Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 12.

91 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 161.

26

exceptional, atat spirituale cat §i practice, a Triples ca este o persoana unica, mai potrivita decat care nu mai poate afla alta pentru a-i Tncredinta eel mai important rol in propasjrea spirituals §i culturala a tarii, sj anume acela de conducator al tipografiei domne§ti; o personalitate atat de remarcabila Tncat domnitorul s-a putut dispensa chiar §i de mult experimentatul Mitrofan, care tiparise Biblia la 1688 §i mare parte din cardie mitropolitului Dosoftei al Moldovei.

Spre aceasta din urma ipoteza ar tinde §i randurile scrise anterior de ucenic, unde se afirma ca Antim a fost „din Jara ta scos §i in partea locurilor noastre adus §i nemerit". Cuvintele acestea ne-ar putea lasa oarecum sa Tn^elegem ca imediat ce a fost „scos" din Iviria, a §i fost „adus §i nemerit" in {ara noastra, ceea ce ar da dreptate celor ce sus^in ca a venit la noi mai devreme.

Dar acest lucru nu se potrive§te cu marturia Insasj a lui Antim - de care aminteam anterior - : „Eu aici, in Jara, n-am venit de voia mea, nici de vreo saracie sau lipsa", meat ar fi mai potrivit sa Tn^elegem ca Tntre „scos" din Jara sa §i „adus" in Jara noastra exista un interval de timp, pe care ucenicul nu 1-a considerat interesant sa-1 aminteasca. Probabil ca lui i se pareau superflue aceste detalii.

In acelasj timp, nu putem sa nu observam o inadvertent Tntre „adus" §i „n-am venit. . . de vreo saracie sau lipsa" - pentru ca, in acest context, „n-am venit de voia mea" se Tnjelege nu ca a venit forjat, ci ca nu a cautat el insusj sa vina la noi in Jara, ci a fost chemat, solicitat -, deci cele doua afirmatii nu s-ar referi la acela§i moment din viata lui Antim.

Totodata, s-ar putea sustine §i ca ar fi putut veni, fiind „adus", mai Tntai in Moldova, caci nu spune neaparat ca in Jara Romaneasca, ci „prin parole noastre", care ar putea fi Tnjelese §i ca reprezentand Moldova, de unde, mai tarziu, sa poata veni in Jara Romaneasca, neimpins de „vreo saracie sau lipsa", la solicitarea cuiva sau Tmpreuna cu cineva. E nevoie insa de o cercetare extrem de minutioasa asupra acestui subiect.

Putem sa interpretam, deci, ca domnitorul 1-a „aflat" pe Antim in Jara Romaneasca §i nu a trebuit sa-1 aduca de la Constantinopol. Gabriel §trempel observa un alt lucru ce vine in sprijinul acestui fapt, §i anume marturisirea Tnsa§i a lui Antim din scrisoarea de aparare, datata 13 ianuarie 1712, catre Constantin Brancoveanu, in care Antim scria „n-am venit de voia mea", §i anume: „Sa in^elegem, deci, ca i s-a impus sa piece din Constantinopol, unde avea o stare materials indestulatoare, ca sa raspunda cererii lui Brancoveanu?! De ce n-a precizat Antim aci, la acest punct al treilea [din scrisoare], §i acuma, cand trebuia sa se disculpe de invinuiri atat de grave (vom vedea mai tarziu care erau acestea - n.n.), ca el, Brancoveanu, 1-a chemat sa vie in Jara?! Ne este greu sa admitem ca in situatia in care se afla Antim, redactand punctele de aparare, cu grija pentru fiecare expresie ce-i ie§ea de sub condei, sa-i fi aruncat lui Brancoveanu cuvintele: Eu aici, in (am, n-am venit de voia mea, daca autorul aducerii sale in Muntenia ar fi fost Constantin Brancoveanu. Sa fi venit inainte de inscaunarea domnului?! Sa fie una §i aceea§i persoana cu Andrei, unul dintre ucenicii

27

pomeniti de Mitrofan [de Dosoftei, nu de Mitrofan - n.n.] la tiparirea volumului II al Viefii Sfinfilor, opera lui Dosoftei, imprimata la Ia§i in 1684?!"92.

Dupa cate Intelegem noi, cuvintele pe care Antim i le-a scris In anul 1712 lui Brancoveanu, „n-am venit de voia mea, nici [impins] de vreo saracie sau lipsa", erau menite sa li reaminteasca domnitorului ca mitropolitul (la acea data) Antim nu se numara printre aceia, multi, dintre care §i destui patriarhi, care au sosit in Jara Romaneasca afland despre darnicia voievodului sau, cautand sprijin material pentru nevoile lor (care erau sj ale Ortodoxiei, e adevarat) §i nici dintre cei care, pentru un motiv sau altul, erau prigoniti §i au gasit adapost la mila §i totodata, la judecata dreapta a domnitorului muntean.

Nu el, Antim, a fost eel care a solicitat ajutor in Jara Romaneasca, ci el a fost eel care a fost solicitat spre a ajuta la prosperitatea spirituals §i culturala a Jarii. De aceea i-a reamintit voievodului, In mod delicat, ca nu numai el Ii datoreaza recuno§tinta pentru sustinerea de care s-a bucurat, ci §i domnul tarii trebuie sa fie recunoscator pentru efortul pe care el 1-a depus pentru binele tarii sale de adoptie. Antim a muncit neincetat §i nu s-a bucurat niciodata de avantaje §i nici nu a cerut mila, desj acest lucru nu era injositor in conditiile extrem de dificile din acele vremuri. Este un amanunt esential care sugereaza, dupa cum observa §i Gabriel §trempel, ca nu Brancoveanu 1-a chemat. Altfel mitropolitul nu i-ar fi declarat atat de abrupt: „n-am venit de voia mea".

El a vrut numai sa ii atraga atentia sa nu faca gre§eala de a-1 numara in randul celor care au cautat sprijin, cand el era eel care a venit sa sprijine, sa T§i aduca aportul, fara sa urmareasca vreun interes personal.

Insa, daca in ^ara nu 1-a adus Constantin Brancoveanu, este posibil ca §erban Cantacuzino sa fi fost promotorul acestei sosiri sj atunci e valabila ipoteza ca este unul dintre ucenicii cu care Mitrofan a lucrat la tiparirea Bibliei de la Bucure§ti, din 1688, chiar daca nu II pomene§te. Pentru ca ucenicii nu sunt de obicei pomeniti, decat daca au realizat efectiv o tiparitura, nu §i daca au colaborat la aceasta.

De altfel, de§i toata lumea crede ca, dupa 1688-1689, Antim era sigur in Jara Romaneasca, lucrand sub conducerea lui Mitrofan la tipografia domneasca din Bucure§ti, el nu este amintit deloc In cardie imprimate atunci: Intdmpinarea la principiile calvine §i la chestiunile lui Chiril Lucaris, de Meletie Sirigul (1690) §i traducerea din Sf loan Gura de Aur, realizata de fratii Radu §i §erban Greceanu §i tiparita cu titlul Margaritare (1691)93, ci numai dupa ce a preluat efectiv conducerea tipografiei, Mitrofan fiind numit episcop de Buzau.

Ar fi de in^eles, inca §i mai mult, in acest caz, prietenia §i simpatia care 1-au legat mereu pe Antim de Cantacuzini. Iar afirmatia lui Antim despre Constantin Brancoveanu, ca

92 Gabriel §trempel, op. cit, p. 250.

93 Cf. Idem, p. 67-68. Exista §i un alt cercetator, Al Papadopol-Callimach, care, afirmind ca a scris si o biografie a lui Antim Ivireanul, desi nu a tiparit-o, sus^inea ca acesta a venit in Jara Romaneasca din Moldova - cf. Al Papadopol-Callimach, Un episod din istoria tipografiei in Romania, in Analele Academiei Romdne, Mem. Sect. 1st., s. II, t. XVIII (1895-1896), p. 135-152, apud. Gabriel Strempel, op. cit., p. 44 si nota 39.

28

acesta era „facatoriul mieu de bine"94, poate fi Tnjeleasa §i prin aceea ca Brancoveanu, „cercetandu-ti ascutita minte" §i observand rafmamentul lui Antim in toate artele practice, pe „carele vazandu-le §i cu mintea pricepandu-le minunarul acesta domn", nu putea a le trece cu vederea sj a nu-i Tncredinta lui Antim responsabilitati din ce in ce mai mari, sprijinind apoi sj ascensiunea sa in ierarhia ecleziastica, cu atat mai mult cu cat avea mare nevoie de o personalitate ca aceasta.

In sfarsjt, un alt argument care noua ni se pare logic in ipoteza ca nu Brancoveanu 1-a adus pe Antim in Jara Romaneasca, este acela ca, din 1691, din momentul in care a trecut in fruntea tipografiei de la Mitropolia din Bucure§ti, Antim Ivireanul a desfa§urat un plan tipografic cu evidente puncte programatice, anterior stabilit in liniile sale esentiale - §i vom vedea acest lucru la timpul potrivit, in capitolul in care vom discuta despre activitatea sa tipografica.

In plus, este limpede - dupa cum voi detalia mai tarziu - ca inca de la inceputul activitatii sale, Antim pregatea opera de nationalizare a cultului, {el deosebit de nobil §i de Inalt, pe care In mod sigur nu §i 1-ar fi putut impune In decurs de numai un an, intre 1689- 1690, cand ar fi putut fi chemat de Brancoveanu, ci este rodul unei activitati tipografice mai indelungate §i a unei identificari profunde cu aspiratjile natjonale ale romanilor, care trebuie sa se fi facut intr-o perioada de timp mai mare, avand in vedere faptul ca nu a fost secondat §i nici sustinut de o alta personalitate, ecleziastica sau mireneasca, in afara de domnitorii insjsj, §erban Cantacuzino §i Constantin Brancoveanu.

Un alt amanunt care ne face sa ne punem intrebari este urmatorul: in editia loan Bianu a predicilor antimiene, aparuta in 1886, episcopul Melchisedec §tefanescu afirma, in biografia vie^ii lui Antim Ivireanul, pe care o semneaza, ca a vazut la manastirea Agapia un manuscris care i-ar fi apar^inut lui Antim, scris de acesta In tinere^e, cu o „ortografie bizara" §i „gre§eli de pronun^ie"95, „ceea ce dovede§te inca o data ca era strain de neamul nostru §i ca se straduia din rasputeri sa invete limba romaneasca, pe care a ajuns sa o stapaneasca uimitor de bine mai tarziu"96.

Dar acest lucru dovede§te §i faptul ca a ajuns mai devreme pe meleagurile noastre, precum §i ca a trecut mai Intai prin Moldova, din moment ce manuscrisul respectiv a fost descoperit la manastirea Agapia. Daca acest manuscris exista cu adevarat §i, mai ales, daca apar|ine fara dubiu lui Antim, ar fi o proba inatacabila, dupa parerea noastra, ca acesta a venit mai de timpuriu §i a trait in Moldova, inainte de a se stabili in Jara Romaneasca.

94 Opere, p. 227. P redid f acute la praznice mari de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716. Publicate dupa manuscrisul de la 1781 cu cheltuiala Ministerului Cultelor si al Instruc^iunei Publice de prof. I. Bianu, Bibliotecarul Academiei Romane. Cu notice biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. episcopul Melhisedec, Bucuresti, 1886, p. VI.

Cf. Pr. Conf. Al. I. Ciurea, Antim Ivireanul predicator §i orator, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 780.

29

De asemenea, problema improprierii impecabile, de catre Antim, a limbii romane, reclama recunoa§terea unei perioade mai Tndelungate pe care acesta sa o fi petrecut in Jarile Romane.

In legatura cu Insusjrea limbii romane ne permitem o scurta observatie. In septembrie 1693, Antim imprima Evangheliarul greco-romdn, in care, ca tipograf, alcatuie§te o postfa^a97, care este primul document ce face dovada stapanirii limbii romane de catre acesta Tntr-o foarte mare masura, avand in vedere circum standi e pe care le luam in calcul, nu numai in ceea ce prive§te lexicul §i gramatica, dar §i in privin^a exprimarii addncului bogosloviei 98, adica al teologiei.

De aceea intrebarea fireasca ce se isca este aceasta: cum a reusit Antim sa-§i insu§easca limba romana atat de bine, in decurs de numai trei-patru ani, in cazul in care n-a ajuns in Jara Romaneasca mai devreme de sfarsjtul lui 1688 sau inceputul lui 1689? Aceasta avand in vedere ca, in perioada amintita, Antim se preocupa §i de tipografie §i de alte activity, in acelasj timp. Cred ca este o problema care nu poate fi solutionata de varianta chemarii lui Antim de catre Brancoveanu.

La acestea am adauga o remarca privitoare la faptul ca, in postfaja amintita, sunt identificabile mici stangacii gramaticale §i unele fonetisme moldovene§ti (cum ar fi Dumnezau, Dumnezaire, singuri, pufina "), pe care, In curand, nu le vom mai regasi in scrierile sale §i care pot fi interpretate ca ni§te rama§ite ale insu§irii de catre Antim a graiului moldovenesc, mai inainte de a face cuno§tin{a cu varianta munteana a limbii noastre. Un an mai tarziu, In dedica^ia Psaltirei romanesji100, de§i se mai regasesc astfel de fonetisme §i unii termeni mai arhaici, acelasj autor face dovada unei aproape perfecte stapaniri a limbii romane literare, putand sta alaturi de orice text scris intr-o frumoasa, limpede §i cursiva limba romaneasca, ceea ce dovede§te ca a con§tientizat necesitatea imperioasa de a-§i desavar§i insusjrea graiului nostru §i a §i dus la indeplinire, cu mult zel - §i cu efecte evidente - acest deziderat al sau.

Insa nu am raspuns inca la intrebarea cea mai importanta: cand a venit Antim Ivireanul in Jara noastra? Dupa toate cercetarile pe care noi le-am intreprins, concluzia ce mai plauzibila, in opinia noastra, cu care am putut fi de acord, a fost aceea ca: „Antim Ivireanul a venit printre romani inainte de domnia Brancoveanului, poate dupa anul 1680, cand prin straduinja patriarhului Dositei al Ierusalimului, s-a infiintat tipografia greceasca de la manastirea Cetatuia din Ia§i, la care, cumva, se va fi sim^it nevoie §i de indemanatica lui mana de lucru"101. Sa vedem insa cum s-au petrecut lucrurile.

97 Opere, p. 397-398.

98 Idem, p. 397.

99 Ibidem.

100 Idem, p. 398-399.

Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul, Mitropolitul farii Romdne§ti — 275 de ani de la moartea sa martirica - (1716-1991), in rev. Biserica Ortodoxa Romana, CIX (1991), nr. 10-12, p. 84. Autorul trece in revista §i aceasta ipoteza, desi el insusi nu inclina spre aceasta (dar se observa o schimbare in pozi^ia sa, fa^a de

30

Intr-adevar, vechea tipografie de la Ia§i, Tnfiintata de mitropolitul Varlaam al Moldovei in timpul domniei lui Vasile Lupu, care pentru un timp T§i Tncetase activitatea, a fost repusa in functiune de catre mitropolitul Dosoftei, in 1679, pentru a tipari Dumnezaiasca Liturghie. Dosoftei suferise de pe urma lipsei unei tipografii, fund nevoit sa T§i tipareasca in Polonia Psaltirea in versuri (1673).

Dupa Dumnezaiasca Liturghie, el va face sa vada lumina tiparului §i celelalte carti de cult, unele traduse pentru prima data in romane§te, sau eel putin, chiar daca existase precedentul Coresi, aparute pentru prima data din initiativa §i sub autoritatea Bisericii Ortodoxe. Incepand cu 1680, eel care va tipari unele din cele mai importante carti traduse sau izvodite de Dosoftei va fi ucenicul sau, ieromonahul §i tipograful Mitrofan, care da la lumina Psaltirea slavo-romdna (1680), Molitvenicul de-nfales (1681), Viafa si petrecerea Sfinplor (trei volume, 1682, 1683, 1686).

Insa tot in acel timp vine in Moldova §i patriarhul Ierusalimului Dosithei, avand programe tipografice concrete - intrucat, dupa cum vom vedea in capitolul urmator, tipografia de la Constantinopol, minata de intrigi iezuite, este nimicita de turci -, motiv pentru care II solicita pe ieromonahul Mitrofan, dupa 1680, sa faca „o tipografie greceasca la Cetatuia, langa Ia§i, unde a tiparit lucrarile: Despre primatul papei, a lui Nectarie al Ierusalimului (1682), Dialog contra ereziilor, a lui Simeon al Tesalonicului (1683) §i Slujba Sfinplor Serghie si Vah (1685)"102.

Lucrand la aceste doua tipografii, Mitrofan „a format de asemenea cativa ucenici"103, intre care credem ca s-a aflat sj Antim (Andrei), pe care Dosithei 1-a adus cu sine de la Constantinopol, fie pentru a deprinde, fie, mai degraba, pentru a se desavarsj in me§te§ugul tipografie §i pentru a ajuta la Infiin^area noii tipografii, ca §i la func^ionarea rodnica a ambelor utilaje tipografice, atat a celui romanesc, cat §i a celui grecesc, care II interesa in primul rand pe Dosithei.

Prin urmare este logic sa consideram ca Antim a participat la imprimarea acelui volum II din Viafa si petrecerea Sfinplor al lui Dosoftei, In care este, eel mai probabil, mentionat sub numele de Andrei, ca ucenic al ieromonahului Mitrofan, viitor episcop de Hu§i (1683-1686). La sfarsjtul volumului amintit sta scris, de catre mitropolitul Dosoftei, Intr-o notita: „Smeritul Dosithei mitropolitul Sucevei §i tiparnicii ieromonahul Mitrofan facatoriul tiparelor cu ucenicii sai Pavel §i Ursul, Andrei"104.

Dragos Morarescu, de acord cu venirea lui Andrei/Antim mai Intai In Moldova, considers ca „separarea si ordinea nu este intamplatoare si nu are sens concesiv. Legatura

articolele mai vechi §i o maleabilitate in a accepta §i aceasta ipoteza), insa o vom lua in considerate ca pe singura care ni se pare cu adevarat viabila, coroborand toate informa^iile de pana acum.

102 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romdne, vol. II (secolele XVII si XVIII), editia a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1994, p. 123.

103 Ibidem.

Cf. Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul, Mitropolitul fdrii Romdnesti — 275 de ani de la

moartea sa martirica — (1 716-1991), art. cit, p 84.

31

este directa Tntre Mitrofan si ucenicii sai Pavel si Ursul, care sunt de o seama, dar Tntre ei si Andrei virgula reprezinta o separare marcand o alta categorie si semnificatie, alta decat simplul ucenic"105.

Insa, in 1686, din nefericire, mitropolitul Dosoftei este nevoit sa piece in exil format, fund luat de o§tile regelui Jan Sobieski, iar protejatul sau, episcopul Mitrofan al Husjlor, se refugiaza sj el in Jara Romaneasca, in acelasj an, unde §erban Cantacuzino, care avea mare nevoie de me§teri tipografi, Tl nume§te in fruntea tipografiei domne§ti de la Bucure§ti, unde §i realizeaza tiparirea Bibliei de la 1688. El a facut insa mai mult decat sa tipareasca marea Biblie, diortosind textul, „caci o Tnsemnare de pe ultima pagina Tl prezenta ca: « a tot me§ter§ugul tipografiei §i Tndreptarii cuvintelor rumane§ti ostenitoriu »"106.

Odata cu Mitrofan insa credem ca a venit in Jara Romaneasca §i Antim, intim legat de destinul tiparelor, avand in vedere §i faptul ca patriarhul Dosithei se va orienta, de acum Inainte, in scopul imprimarii unor carfj esen^iale pentru Biserica, spre Jara Romaneasca §i spre ajutorul generos al domnitorilor munteni, mai ales al lui Brancoveanu, iar nevoia de me§teri tipografi era in continuare acuta. Aceasta opinie ne este intarita de faptul ca Mitrofan nu a venit singur In Jara Romaneasca, ci Insotit de ucenici, Intrucat pe Ursu, eel amintit anterior, tipograf §i gravor, II vom regasi tiparind dupa moartea lui Mitrofan, In 1703, o Psaltire la Buzau, continuand munca maestrului sau107.

Numarul tiparnitelor din Jara Romaneasca va create simtitor, scop In care, pentru Inceput, fostul episcop de Hu§i, Mitrofan, va fi numit episcop de Buzau (1691-1702) §i va infiinta o tipografie in acest ora§, unde va imprima, intre altele, pentru prima data, cele douasprezece volume ale Mineelor (1698), traduse in romane§te de Radu Greceanu. Din 1691, cand Mitrofan pleaca la Buzau, ii urmeaza - in mod firesc - la conducerea tipografiei bucure§tene, Antim Ivireanul, Intre timp ajuns ieromonah.

De Antim, ca unul care §i-a intrecut maestrul, pe Mitrofan, in cele ale tipografiei - dovada fiind incredin^area in mainile sale a destinelor tipografiei domne§ti, in timp ce Mitrofan va ocupa, dupa 1691, un loc oarecum mai „periferic", in peisajul tipografie - aveau nevoie domnitorii §erban Cantacuzino §i Constantin Brancoveanu, care nutreau planuri mari de ridicare a prestigiului cultural §i politic al tarii, dar §i Dosithei patriarhul, eel care a fost promotorul, In prima instanja, al venirii lui la noi.

Argumentul forte al celor ce nu accepta aceasta posibilitate, a aducerii lui Antim mai Intai In Moldova §i a uceniciei lui la Mitrofan, este ca viitorul mitropolit al Ungrovlahiei nu 1-a trecut pe eel ce i-a fost un timp maestru in pomelnicul sau personal - despre care am vorbit - lucru inacceptabil (considera ei), daca acesta a jucat un rol atat de mare in viata lui. Dar Antim nu 1-a trecut In pomelnic nici pe Dosithei, despre care se considera, oricum, ca a

105 Dragos Morarescu, Antim Ivireanul, xilograf, in rev. Lumina lumii, Rm. Valcea, an IX-X, nr. 9-10,

p. 7-20

Buzaului, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXXIII (1965), nr. 3-4, p. 294

106 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, op. cit, p. 136.

Cf. Magistrand Turcu Nicolae, Via(a si activitatea cultural-tipografica a episcopului Mitrofan al

32

influentat extrem de mult cursul vietii lui (Tntrucat §i cei ce cred ca Antim a venit la noi pe vremea lui Brancoveanu, Ti atribuie tot lui Dosithei eel mai mare merit), nici alt nume de patriarh sau domnitor - §i au fost multi dintre ace§tia, care au avut un rol crucial in destinul sau -, ci doar pe Macarie ieromonahul §i Teodosie (Ve§temeanu) mitropolitul. Insa noi consideram ca numai despre ace§tia a crezut de cuviinta el ca i-au fost cu adevarat paring duhovnice§ti §i binefacatori §i de aceea a facut aceasta alegere.

In ceea ce-1 prive§te pe Mitrofan nu §tim daca el 1-a initiat in tainele artei tipografice sau daca Antim doar s-a perfectionat lucrand Tmpreuna cu acesta. Mai degraba credem in ultima dintre aceste doua solutii, Tntrucat a existat o tipografie la Constantinopol, adusa de patriarhul Chiril Lukaris, mai Tnainte ca Dosithei sa se orienteze spre folosirea unei alteia noi, la Cetatuia, in urma distrugerii celei constantinopolitane de catre turci.

Inclinam, prin urmare, sa credem ca nu Mitrofan 1-a initiat pe Antim in arta tipografiei, deoarece, dupa cum vom vedea, demersul lui Dosithei de a Infiinta §i/ sau de a folosi tiparnite din Moldova §i Jara Romaneasca, urma unor e§ecuri de a face sa functioneze permanent o tipografie la Constantinopol, unde, probabil, s-a instruit, pentru Tnceput, §i Andrei-Antim. Altfel nu ar fi avut logica aducerea lui in Jarile Romane. Caci a crede ca a fost adus fara a fi deloc initiat, in speranta ca se va dovedi un bun tipograf, cand erau atat de multe in joe, inseamna a ne hazarda.

Pe de alta parte, cand Antim Ivireanul a avut, la randul lui, ucenici tipografi, el a fost §i parinte duhovnicesc pentru ei sj i-a promovat cu toate puterile sale, insa nu putem extrapola aceasta situate, pentru a o transpune altora, inclusiv lui Mitrofan. Fiindca nu to^i mae§trii tipografi erau generosj sau dispusj sa aiba o relate aparte cu ucenicii lor.

Pe cardie tiparite de Mitrofan nu apar sj numele ucenicilor sai tipografi108. A§a incat ni se pare destul de credibil sa consideram ca Antim a lucrat cu Mitrofan sj s-a instruit in tipografiile conduse de acesta, la Ia§i §i la Bucure§ti, fara ca sa se stabileasca o relate deosebit de stransa intre ei.

O proba In sustinerea tezei noastre ne-o ofera Insa §i stabilirea unei relatii Intre Biblia de la Bucure^ti §i persoana lui Antim, despre care credem ca a lucrat la tiparirea ei, ca ucenic al lui Mitrofan. Remarcam, In acest sens, consonant intre cuvintele scrise la finalul Bibliei de la 1688 („Precum doresc sa soseasca la vadul eel cu adapostire carii sunt batuti de valuri intru luciul marii, a§a am dorit §i eu sa sosesc la sfar§itul car|ii ace§tiia"109) §i epilogul

108 Cf. Idem, p. 291 : „In lucrarea sa, episcopul tipograf a avut in jural sau o serie de buni ucenici, care, fiind prea modesti, n-au indraznit sa-si puna si ei numele alaturi de dascalul si episcopul lor, Mitrofan. De aceea, pana la tiparirea Triodului de la 1700, nu gasim niciun alt nume de tipograf sau gravor, cu toate ca ei au existat in mod sigur, caci cardie aparute sub directa conducere a episcopului tipograf Mitrofan, nu puteau fi opera unei singure persoane, daca ^inem seama de numarul mare si de rapiditatea cu care s-au tiparit. De la 1700 cunoastem o serie de ucenici ai episcopului Mitrofan. Astfel, in Triod gasim unele gravuri reprezentand difente scene biblice din Vechiul si Noul Testament, semnate de: Ioannikie Bk. 1700 (Ioanichie Bacov 1700), precum si alte gravuri."

109 Biblia adeca Dumnezeiasca Scriptura, tiparita cu binecuvantarea si prefa^a de P. F. P. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1988, p. 933.

33

versificat, apar|inand lui Antim (§i preluat apoi de ucenicii acestuia) de la sfarsjtul Evangheliarului romanesc din 1698:

Precum cei streini doresc mosia sa-si vaza,

Cdnd sunt intr-altd lard de nupot sd saza

§i ca cei ce-spre mare bdtup de fur tuna

§i roagdpre Dumnezeu de liniste buna,

Asa si tipografii de-a carpi sfdrsire

Lauda neincetata dau si mulfumire.110 Am anticipat putin lucrurile, dar avand in vedere cele ce am stabilit pana acum, ramane de discutat, in cele ce urmeaza, acel nume care apare pe prima carte tiparita de el, §i care, cum am mai spus, Ii confera un triplu statut, de monah, preot §i tipograf.

I. 3. UNDE A IMBRACAT MANTIA MONAHALA §1 UNDE A INVATAT MESERIA DE TIPOGRAF

Episcopul Melchisedec, in prefaja la a 2-a edijie a Didahiilor, spunea ca Antim a

.in

venit la noi ca mirean . De aceeasj parere este §i Gabriel §trempel (Antim „a venit mirean

„s"H2

in {ara" ) §i Pr. Nicolae §erbanescu, care afirma ca personalitatea sa complexa a atras aten^ia „mai marilor no§tri biserice§ti", ce au vrut „sa-l ca§tige pentru Biserica", considerand pentru aceasta ca „cel mai potrivit lucru era ca el sa intre in monahism."113 Tot el este de parere ca ieromonahul Macarie, protosinghelul Mitropoliei, i-a fost „na§ de calugarie"114, iar mitropolitul Teodosie 1-a hirotonit preot, sj, mai tarziu, arhiereu (episcop de Ramnic).

Unii cercetatori raman indeci§i asupra acestui aspect privitor la data §i locul in care Antim a intrat In cinul monahal: „Daca va fi fost hirotonit la noi, atunci am avea o explicate in plus la aceea ca, in pomelnicul pe care-1 intocme§te, indata dupa parintii sai trupe§ti loan §i Maria, el a§aza pe ieromonahul Macarie §i pe mitropolitul Teodosie, ca pe ni§te adevarati paring duhovnice§ti. Daca insa el a lucrat vreme mai indelungata pe langa Patriarhia din Constantinopol, atunci este posibila intrarea lui In cinul monahal Inca de pe atunci"115.

110 Gabriel §trempel, op. cit., p. 240.

111 Cf. N. Iorga, Istoria literaturii romdne... , ed. 1901, op. cit., p. 419.

112 Gabriel §trempel, loc. cit., p. VII.

In Mitropolitul Antim Ivireanul, art. cit., p. 775.

114 Ibidem.

115 Mihail-Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, op. cit., p. 14.

34

Damian P. Bogdan Tl crede a fi monah Tnca de la Constantinopol: „Constantin Brancoveanu Tl gase§te pe Antim Ivireanul probabil la Constantinopol, unde (...) devenise §i calugar"116. Insa documentatia este, §i in acest caz, lacunars.

Daca Macarie ieromonahul, „mare ecleziarh al Catedralei mitropolitane" din Bucure§ti117, este - dupa cum ne-o arata grija lui Antim de a-i pastra numele spre pomenire ve§nica la manastirea ctitorita de el - un om care a jucat un mare rol in viata ierarhului nostru, Tntrebarea fireasca ce se pune este: care anume a fost acest rol?

Credem ca Dan Horia Mazilu are dreptate atunci cand opineaza ca Antim s-a adancit in studiu sub indrumarea lui Macarie, pentru ca e normal ca recuno§tinta unei persoane de un asemenea rafinament spiritual §i teologic, cum a fost Antim, sa se fi Tndreptat in primul rand spre invatatorul sau, mai mult decat spre orice alta persoana, din oricare alt motiv.

Ieromonahul Macarie i-a devenit parinte duhovnicesc, „Tndrumator spiritual"118, §i probabil ca tot el 1-a tuns in monahism, iar mitropolitul Teodosie 1-a hirotonit preot (§i mai tarziu episcop, lasand §i diata sa-i urmeze Antim ca mitropolit, dupa moartea sa), amandoi fund protectorii sai, care 1-au sprijinit §i au crezut in el. Acesta este motivul pentru care, credem noi, Antim Ivireanul i-a trecut numai pe ei doi In pomelnic, dintre to^i pe care i-a Intalnit §i care, probabil, 1-au ajutat In viata, mai mult sau mai pu^in.

Simplul fapt de a-1 fi hirotonit monah §i preot nu ar fi nascut sentimente atat de puternice de recuno§tinta, daca cei doi nu s-ar fi comportat §i ca ni§te adevarati paring duhovnice§ti. Antim nu e recunoscator fata de cine 1-a tuns In monahism, ci fata de cine 1-a invatat sa fie monah §i teolog cu adevarat (el era §i isihast, dupa cum vom arata mai tarziu).

De remarcat ca Antim nu respecta ordinea ierarhica atunci cand le trece numele in pomelnic, numindu-1 mai Intai pe Macarie ieromonahul §i apoi pe Teodosie mitropolitul - §i, cunoscand faptele din exterior, cineva ar putea spune ca ultimul i-a facut mai mult bine - ceea ce este Tnca o dovada ca Antim avea o alta scara de valori sj pretuia eel mai mult binefacerile duhovnice§ti, pe cele ascunse ochilor celor multi §i sincere.

E neindoielnic ca a avut multe de invatat de la nenumarate persoane, clerici, ierarhi, carturari §i domni, dar a ales sa aminteasca numai pe cei care i-au dat posibilitatea unei inaintari spirituale in intelepciune. Parerea noastra e ca ieromonahul Macarie a facut aceasta iar mitropolitul Teodosie 1-a aparat §i 1-a sprijinit cat a putut de mult, creandu-i conditiile sa se desavar§easca.

Daca luam in calcul cealalta teorie, care sustine venirea lui Antim mai devreme de 1688-1689 In Tara Romaneasca §i care ni se pare mult mai verosimila, putem cu atat mai mult sa consideram faptul, ca a fost hirotonit ieromonah aici, in Tara Romaneasca, cu cat acel misterios nume Andrei, identificabil cu persoana lui Antim Ivireanul, ne comunica faptul ca el era Tnca mirean in 1683, la data cand mitropolitul Dosoftei al Moldovei imprima

Damian P. Bogdan, Viafa lui Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXIV (1956),

nr. 8-9, p. 680.

117 Arhim. Sofian Boghiu, Mitropolitul Antim Ivireanul, art. cit., p. 308.

118 Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit., p. 1 1 .

35

acel volum din Via^a §i petrecerea Sfintilor. Fapt ce face credibila teoria ca nici la Constantinopol, nici in Moldova, Antim nu a Tmbracat haina monahala, ci in Jara Romaneasca §i anume: la Mitropolia din Bucure§ti.

Dar, poate cea mai mare dintre necunoscutele biografiei antimiene este unde a Tnvatat meseria de tipograf. Al. Odobescu scria, cu aproape doua veacuri in urma, despre „Antim Ivireanul, tipograful, care sub §erban Cantacuzino, a§eza mai Tntai teascurile sale in manastirea Snagovului, de unde iesjra mai multe carti religioase in limbile romana, elena, slavona §i araba." §tim sigur doar ca Antim a tiparit caiti la Bucure§ti, Tncepand cu 1691, mai Tnainte de a-§i muta o parte din utilaje la Snagov, in 1694. §i tot Odobescu ne ofera lista cu egumeni a manastirii, unde Antim figureaza ca stared Intre 1695-1709.

Daca admitem ca Antim ar fi fost adus in Moldova de catre Dosithei (varianta pe care o credem cea mai plauzibila), de la Constantinopol, pentru a lucra la noua tipografie de la Iasj, atunci avem doua posibilitati: fie sa consideram ca, datorita neintrecutelor ability practice a fost adus aici pentru a fi instruit in arta tipografica, fie era deja instruit la Constantinopol §i aici a venit pentru a se perfectiona §i pentru a se pune in slujba aspiratiilor tipografice ale lui Dosithei, care coincideau, fara indoiala, cu aspiratiile sale. Inclinam sa credem in ultima dintre aceste doua ipoteze.

Credem ca Antim a venit in Jarile Romane cu misiunea speciala de a tipari car|i, pentru ca, oricat de minunat copist, caligraf §i miniaturist ar fi fost, oricat de bun sculptor §i de priceput in broderii, oricat de poliglot §i de cult ar fi fost, mai ales daca era inca mirean, nu consideram ca toate acestea erau de ajuns pentru a fi adus de la mare distan^a, cu atat mai mult cu cat intotdeauna el apare legat de tipografie in mod esential, celelalte ocupatii mentionate fiind adiacente. Caci §tim foarte bine ca el nu a fost intrebuin^at la noi in Jara nici drept copist, nici ca traducator, nici nu i s-a incredin^at vreun post de profesor la Academia de la Sf Sava.

Constantin Brancoveanu - chiar daca nu 1-a chemat el insusj - avea nevoie de un tipograf caruia sa-i poata incredin^a nu numai destinele tipografiei de la Bucure§ti, dar, indraznim sa spunem, destinele Ortodoxiei, care avea nevoie vitala de carti, amenin^ata fiind atat de propaganda catolica, cat §i de cea protestanta. Mai mult, ii incredin^a §i infaptuirea propriilor sale aspiratii de afirmare politica §i culturala a tarii.

Nu avea nevoie de un om oarecare Brancoveanu, §i, aidoma lui Dosithei, nu pentru scopuri mici II solicita pe Antim, ci pentru un \el suprem. Dintre toti cei care au fost protejati de domnitor la Bucure§ti sau care au aflat adapost la mila sa, niciunul nu a venit la intamplare, ci fiecare a avut un rol §i un scop bine definit, in ceea ce prive§te viata religioasa, culturala §i politica a Jarii Romanesji.

§erban Cantacuzino avusese nevoie de Mitrofan §i de ucenicii sai, Intre care §i Antim (Andrei), pentru a tipari prima Biblie romaneasca, a carei imprimare a Inceput In 1687. Brancoveanu Ii Incredinteaza Insa destinele tipografiei mitropolitane lui Antim, In 1691, dupa ce Mitrofan se retrage la episcopia Buzaului, continuand insa §i el sa tipareasca acolo

36

car|i importante. Dar adevaratul program tipografic cu „bataie lunga" s-a desfa§urat sub conducerea lui Antim.

Am stabilit ca venirea lui Antim in Jara Romaneasca este strict legata de tipografie. Problema esentiala este Tnsa a raspunde la Tntrebarea: unde a inva^at Antim Ivireanul acest me§te§ug „amestecat cu mare cinste §i socotit Tntocmai cu slujba lui Dumnezeu"119, cu atat mai mult cu cat, dupa marturia lui Del Chiaro, Antim „ridicase la perfectiune arta tipografiei"?120

S-au propus cele mai variate ipoteze referitor la aceasta chestiune. Episcopul Melchisedec §i Emile Picot afirma ca Antim era deja tipograf in momentul venirii in Jara

191 1 99 1 9^

Romaneasca , ceea ce credem §i noi. Dar N. Dobrescu §i N. Iorga , precum §i F. Djindjihasvili124 §i Gabriel §trempel125 considera ca a inva^at meseria de tipograf dupa venirea in Jara Romaneasca, de la Mitrofan.

Insa ei considera ca aceasta inhere s-a intamplat dupa 1690 §i nu vad cand ar fi avut timp §i iarasj, cred ca trebuia ca cei care 1-ar fi adus in Jara sa fi avut o intuitie extraordinary, ca sa II aleaga tocmai pe el §i sa investeasca atat de increzatori in instruirea lui, dintre to^i mirenii talentati §i Inzestrati care trebuie sa fi existat Intr-un perimetru destul de larg ortodox, cu atat mai mult cu cat era un strain - nici grec, nici roman.

Virgil Molin a incercat sa demonstreze ca „el era tipograf de-acasa, din Iviria."126 Dupa parerea lui, Antim „a Invatat me§te§ugul In tiparnita domnitorilor din Iviria (Georgia sau Gruzia), a§ezata la Tiflis (Tbilisi), capitala acestui regat. Acolo s-a perfectionat, acolo sj- a ca§tigat reputa^ia de iscusit « typarnic » ca realizator de frumoase car^i biserice§ti.

De acolo a fost adus la Constantinopol de Patriarhia ecumenica"127, care dorea sa infiinteze o tipografie greceasca la Istanbul. Dar, din cauza interdict ei impuse de stapanirea turceasca, ce considera acest me§te§ug ca fiind vrajitorie §i lucru necurat al cresjinilor - din punctul lor de vedere128 -, s-ar fi renun^at la realizarea acestei tipografii la Constantinopol §i ar fi fost infiin^ata la Bucure§ti, Jara Romaneasca bucurandu-se de o oarecare libertate.

Pentru aceasta idee, „Dionisie al Constantinopolului, Gherasim al Alexandriei §i cu deosebire Hrisant al Ierusalimului (Hrisant sau Dosithei? - n.n.) au staruit pe langa voda

119 I.P.S. Firmilian, Cuvdnt de pomenire, I.P.S. Firmilian, Mitropolitul Olteniei, Cuvdnt de pomenire a lui Antim Ivireanul, mitropolitul fdrii Romdnegti, in rev. Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 769.

120 Anton Maria Del Chiaro, op. cit, p. 54.

121 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 50.

122 N. Dobrescu, op. cit., p. 1 1 .

N. Iorga, Istoria literaturii romdne... , op. cit., ed. 1969, p. 337.

124 F. Djindjihasvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 27.

125 Gabriel §trempel, loc. cit., p. X.

" Virgil Molin, Unde a invafat Antim Ivireanul me§te$ugul de «typarnic», in rev. Glasul Bisericii, XXV (1966), nr. 9 -10, p. 841.

127 Ibidem.

128 Ne amintim ca actul de caterisire il acuza pe Antim ca „vrajitor", ceea ce dovedeste ca acuzatorii lui se foloseau de o lege turceasca impotriva lui, precum odinioara al^i farisei si carturari spusesera ca „noi nu avem alt imparat decat pe Cezarul", numai ca sa osandeasca adevarul si dreptatea.

37

Brancoveanu sa le fie in ajutor"129. Iar Brancoveanu a ridicat chiar o cladire „pentru un atare a§ezamant tipograficesc in cuprinsul Manastirii Sfanrul Sava"130, unde „Antim T§i va gasi perfecta utilitate (...) ca editor §i tipograf '131.

Mai mult chiar, V. Molin considera ca preponderen^a caitilor tiparite care „raspundeau la o acjiune la nivelul dezideratelor ecumenice §i a scrierilor personale ale militan^ilor greci Tntru apararea Ortodoxiei"132 este o dovada in plus a faptului ca ini^iativa venea din afara §i ca tipografia condusa de Antim era oarecum controlata de ierarhii greci.

Principalul obstacol pentru care aceasta opinie este dificil de acceptat este acela ca ea contravine informatiei pe care o avem cu privire la caderea in robie a lui Antim, in tinereje, pe care ne-o of era atat Del Chiaro, cat §i Mihai §tefanovici. V. Molin afirma ca: „dupa 1684, la Tiflis, sub regele Arcil, a existat o tipografie utilata la Amsterdam §i care a func^ionat, desigur, pana in 1690 sj deci exista toate premisele istorice care sa ateste locul unde Antim

1 TO

s-a putut forma ca me§ter tipograf , Antim plecand din Iviria fie in urma Tncetarii activitatii tipografiei (odata cu Tnlaturarea de la domnie a lui Arcil), fie ca trimis la Patriarhia din Constantinopol, in scopul afirmat mai sus.

Virgil Molin are dovezi destul de substantiate in ceea ce prive§te Tnfiintarea unei tipografii in Georgia, Tnca din timpul regelui Arcil (1684-1696)134. Primele caractere georgiene ar fi fost turnate la Amsterdam, de catre un me§ter gravor de matri^e originar din Ardeal, Totfalusi Kis Miklos, pastor reformat, care venise tocmai de la Cluj in Olanda pentru a inva^a aceasta meserie, in scopul tiparirii §i raspandirii in Transilvania a Bibliei lui Luther. §i, ca o coincident interesanta, tot un ardelean, Mihai §tefanovici, trimis de Antim din Jara Romaneasca, va scrie pagini importante ale Tnceputului istoriei tipografice in Georgia, incepand cu 1709.

Prima tipografie Tnsa, s-ar fi infiin^at in 1684, functionand pana in 1690135. Virgil Molin are argumente §i dovezi documentare solide pentru a sustine aceasta teorie, dar el mai considera §i ca „ Antim, despre care se crede ca a venit la noi prin 1691, ar fi putut inva^a me§te§ugul, lucrand la Tbilisi cu slovele §i instala^ia adusa de Arcil de la Amsterdam. In acest caz, Constantin Brancoveanu n-ar fi adus In voievodatul lui numai « un rob de la turci », - de care nu vedem ce nevoie ar fi avut - ci un specialist..."136 in ale tiparului.

Virgil Molin, Antim Ivireanul — editor $i tipograf la Rdmnic, in rev. Mitropolia Olteniei, XVIII

(1966), nr. 9-10, p. 826

130 Ibidem.

131 Ibidem.

132 Ibidem.

133 Virgil Molin, Unde a invdfat Antim Ivireanul... , art. cit., p. 843.

A se vedea Virgil Molin, Contribufii noi la istoricul relapilor culturale cu Orientul Ortodox (1 709- 1 712). Un ipodiacon ungrovlah, Mihail, fiul lui §tefan, me§ter in tipar in fdri strdine, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXIXX (1961), nr. 3-4, p. 324 -331.

135 Cf. Idem, p. 332.

136 Ibidem.

38

Putem crede ca Brancoveanu avea nevoie de un me§ter tipograf §i ca 1-a solicitat pe Antim in acest sens, dar a considera ca acesta din urma a invajat acest me§te§ug in Georgia natala, la Tblisi, dupa 1684, iar in 1691 a venit la Bucure§ti, Tnseamna sa ignoram cu totul episodul robiei din tinere^e a lui Antim -in favoarea caruia avem doua afirmatii explicite, de la doi autori demni de crezare - sau sa consideram ca, fund rascumparat, acesta s-a Tntors acasa. Aminteam mai sus ca §i Iorga respinsese, Tntr-un articol al sau, ideea cum ca Antim ar fifostrob137.

Dar atunci nu se explica informa^ia lui Del Chiaro §i a lui Mihai §tefanovici §i Tnca multe alte lucruri. §i in acest caz Tnsa, se pune problema, daca Antim ar fi putut ajunge maestru in ale tipografiei instruindu-se la Tbilisi §i daca Brancoveanu sj-ar fi cautat un me§ter tipograf tocmai in Georgia, ceea ce ni se pare greu de crezut, daca nu imposibil.

Pe de alta parte, faptul ca multe din car|ile tiparite de Antim Ivireanul sunt in grece§te §i poarta numele unor Tnalti ierarhi greci sau se adreseaza Tntregii Ortodoxii, nu se datoreaza neaparat faptului ca Dionisie (al Constantinopolului) §i Dosithei (al Ierusalimului) au vrut sa faca din tipografia de la Bucure§ti un Tnlocuitor al celei pe care nu ar fi putut sa o Tnfiinteze la Constantinopol, ci, mai degraba, celui ca interesele §i dorinjele lor convergeau cu cele ale lui Brancoveanu, sprijinitor generos al Ortodoxiei ecumenice §i doritor de a vedea Tnaltarea culturala §i spirituala a tarii sale.

E adevarat ca Antim a ridicat me§te§ugul tipografiei la perfectiune, dupa marturia lui Del Chiaro, ca realizarile lui tipografice pot fi oricand comparate cu cele ale apusului european, §i ca el „excela printr-un rafinament de imprimare in grece§te eel putin egal oficinelor venetiene."138 Dar nu e mai pu^in adevarat ca majoritatea car|ilor, totu§i, se adresau lumii romane§ti. Iar perfectiunea artei tipografice antimiene era o glorie romaneasca a epocii brancovene§ti.

Dosithei a folosit tipografia condusa de Antim pentru anumite editii monumentale pe care numai aici, la Bucure§ti, sau la Venetia le-ar fi putut tipari. Dar e sigur ca in Jara Romaneasca Ti era mai u§or. §i acesta nu este singurul motiv pentru care a ales Bucure§tiul. Caci ora§ul era pe atunci un punct strategic in apararea Ortodoxiei, centrul Ortodoxiei, de unde cardie puteau pleca atat spre Grecia, cat §i spre sudul sau estul slav sau spre rasaritul ortodox grec, arab §i georgian. „Cu banii lui Brancoveanu se duse astfel un razboi teologic Tnver§unat, cu arme grece§ti masive. Atata teologie greoaie nu pornise niciodata din tarile noastre, ca sa zdrobeasca Tntariturile eel or de alta lege"139, scria N. Iorga. In aceste conditii, Antim a fost tipograful ideal atat pentru Dosithei, cat §i pentru Brancoveanu.

Hrisant Nottaras va dori §i el sa Tnfiinteze o tipografie la Constantinopol „prin anul 1713", iar „ Antim Ti fagaduie§te procurarea literei de care se va sim^i nevoie"140, mentionand

137 N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, art. cit, p. 614.

138 Gabriel §trempel, op. cit., p. 70.

139 N. Iorga, Istoria literaturii romdne... , ed. 1969, op. cit., p. 56.

140 Pr. N. §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 698.

39

§i faptul ca era vorba de o tiparnita noua, ceea ce dovede§te ca mai functionasera §i altele Tnainte.

In fine, o dovada ca Antim era tipograf la venirea in Jara, ar fi ca „nu, de tanarul Andrei nu avea nevoie Brancoveanu ca «Invatat poliglot», ci ca me§ter al tiparului, ca unul care Isj stabilise faima de iscusit In ale «slavitului me§te§ug» (cum II numea Insu§i Antim - n.n.)"141. Cu aceasta concluzie putem sa fim de acord.

Insa, deocamdata, ipoteza instruirii lui Antim In ale tipografiei acasa, In Iviria, nu ne convinge. Pentru ca, daca la 1684 Antim se initia In arta tipografica la el acasa (de catre cine?), nu vedem ce rost mai avea parasirea tarii sale natale spre 1690, cand era deja la o varsta inaintata, §i nici nu in^elegem cand mai avea timp sa se afirme, unde §i cum ar fi putut sa fie cunoscut de catre Dosithei sau de unde sa fi auzit Constantin Brancoveanu despre el, precum nu vedem nici cand ar fi avut timp sa invete limba romana. Na§te a§adar o avalan§a de interogatii aceasta teza, care nu le poate oferi niciun raspuns.

Nu numai V. Molin este de parere ca Antim Ivireanul a invatat meseria de tipograf in alta parte, Inainte de a fi chemat la noi. Gabriel §trempel scrie, in prefata la edi^ia din 1972 a Didahiilor: „N. §erbanescu inclina sa creada ca Antim a invatat arta tipografica la Moscova sau la Kiev."142 Acelasj lucru II sustine §i F. Djindjiha§vili143.

Dar In articolul §i la pagina indicata de §trempel144, §erbanescu nu spune acest lucru, ci numai ca „mai aproape de adevar mi se pare insa parerea, dupa care, Antim a inceput sa lucreze intr-o tipografie din afara de hotarele tarii noastre. Unde? Nu se poate §ti din lipsa de izvoare"145. §i adauga un argument, §i anume ca independen^a materiala pe care §i-o dobandise inainte de a veni la Bucure§ti - idee sugerata In scrisoarea catre Brancoveanu - nu o putea avea, eel mai probabil, decat lucrand ca tipograf146.

Ideea ca Antim ar fi deprins arta tiparului in Rusia apartine, se pare, unui cercetator ruso-georgian, despre care Djindjiha§vili spune ca „0. Gvincidze opineaza ca Antim ar fi putut Invata arta tipografica la Ia§i (...) sau mai curand in Rusia, ca dovada ca tot acolo §i-a insusit §i limba slavona"147. Dar nu dispunem de date concrete care sa ne demonstreze ca Antim ar fi trecut prin Rusia sau prin Ucraina.

Aceasta idee a fost preluata §i in actul de canonizare, unde se afirma ca: „se inclina sa se creada ca a fost ucenic In tiparnite kieviene sau la Moscova, unde pe langa me§te§ugul imprimarii, §i-ar fi Insusjt §i limbile slava bisericeasca §i rusa"148.

141 Virgil Molin, Unde a irtvafat Antim Ivireanul... , art. cit., p. 841.

142 Gabriel §trempel, loc. cit., p. X.

143 F. Djindjiha§vili,^ln/z'»2 Ivireanul... , op. cit., p. 24.

144 Anume: N. §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 694.

145 Pr. N. §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 694.

146 Ibidem.

147 F. Djindjiha§vili,^lnft'»2 Ivireanul... , op. cit., p. 26.

*** Proclamarea solemna a canonizarii Sfdntului lerarh - Martir Antim Ivireanul, art. cit., p. 162.

40

Limba slava o putea Invata §i la Constantinopol sau in Tara Romaneasca149, chiar daca se pare ca §tia §i „o slavona de «culoare» ucrainiana"150, ceea ce Tnsa putea sa deprinda §i in alta parte decat in Ucraina.

N. §erbanescu propunea Tnsa o alta ipoteza sj anume posibilitatea ca Antim „sa fi vazut sj Venetia, facand cuno§tin{a - poate, in unele privinte, destul de apropiata - cu me§te§ugul tipograficesc - in floare in acest ora§"151, in ciuda faptului ca Del Chiaro nu aminte§te nimic despre acest lucru. §i credem noi, ca „florentin a§ezatin Venetia"152, acesta ar fi trebuit sa aiba in vedere acest amanunt.

Tot el este de acord sj cu o alta teorie expusa mai sus, aceea ca Dosithei a vrut sa Infiinteze tipografie greceasca la Bucuresji, scop In care 1-a Indemnat, Tmpreuna cu Dionisie Seroglanul, pe domnitorul Constantin Brancoveanu, sa-1 aduca pe Antim In Jara153.

N. §erbanescu aduce in discutie §i faptul ca numele lui Mitrofan nu apare in pomelnicul Tntocmit de Antim §i acesta nu face niciodata nicio aluzie la fostul episcop de Hu§i In cardie tiparite de el, lucruri care „ma fac sa cred ca Antim fusese ini^iat In acest me§te§ug, eel putin pana la o anumita treapta, In alta parte decat la tipografia lui Mitrofan de la Mitropolia din Bucuresji. . ,"154.

Faptul ca mitropolitul Ungrovlahiei nu II Inscrie spre pomenire pe Mitrofan, poate avea Insa cauzele pe care le-am expus anterior, dar nu pe aceasta argumentatie ne-am baza In primul rand, pentru a dovedi ca nu de la Mitrofan a deprins Antim, In primul rand, tainele tipografiei, ci pe dovezile despre existen^a §i functionarea succesiva a unor tipografii clandestine la Constantinopol, In care Antim ar fi putut sa fie instruit.

Un alt cercetator al vie^ii lui Antim Ivireanul sustine ca a existat tipografie la Constantinopol: „Helladius §i al^i contemporani spun Intr-adevar ca In timpul lui Brancoveanu nu se afla tipografie In Grecia. Dar tot Helladius este acela care ne relateaza ca, in anul 1627, calugarul Metaxa izbutise sa aduca §i sa instaleze In Constantinopol o tipografie din Anglia.

Cercetari mai recente fac dovada ca In Turcia existau tiparnite cu caractere ebraice, in anul 1503, grece§ti, In 1638, §i armene§ti, In 1690. In Siria, sub influenza cre§tina, se semnaleaza tiparirea unei Psaltiri In limba siriaca, In anul 1610. Nu ni se pare de mirare ca pentru alte nationality §i in special pentru cele de religie cre§tina sa fi existat tiparni^e Intr- un loc sau altul. Ca aceste tiparnite vor fi lucrat cu greu §i sporadic, o credem; dar Antim, omul de carte §i el Insusj fauritor de zat §i de tease, nu va fi trebuit sa mearga pana la Venetia ca sa deprinda me§te§ugul tiparului. . ,"155.

149 Cf. Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit, p. 1 1.

150 Ibidem.

151 Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit., p. 772.

152 N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, art. cit., p. 613.

153 Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit., p. 772-773.

154 Idem, p. 775.

155 Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 13.

41

Acest fapt, al existenjei la Constantinopol a unei tipografii aduse din Anglia, Tl sustine §i N. Iorga: „Prin Nicodim Metaxas, originar din Chefalonia, §i cu ajutorul agentului englez, care de multa vreme juca un mare rol pe langa Poarta, el (patriarhul Chiril Lukaris - n.n.) face sa i se aduca pe o corabie, din Anglia, slove grece§ti, turnate chiar la Roma, pentru tipografia de care avea de gand sa se slujeasca Tmpotriva iezuitilor. . . "156.

Un alt studiu reitereaza ideea ca „In secolul al XVI-lea, in Imperiul Otoman existau deja tipografii evreie§ti, sarbe§ti §i chiar una albaneza, dar grecii T§i tipareau carfile Tnca in Italia. Prima tipografie greceasca a fost adusa la Constantinopol din Anglia, prin mijlocirea patriarhului Chiril Lucaris, in anul 1627. Cel ce a adus-o din Londra a fost un oarecare Nicodim Metaxas. Acest lucru a provocat mari conflicte Tntre greci, turci §i iezuiti"157.

Aceasta ipoteza aduce in prim-plan faptul ca Antim s-ar fi putut initia in arta tipografica chiar la Constantinopol, lucru care ni se pare, deocamdata, eel mai plauzibil. De§i se cunosc asprimea stapanirii otomane §i represaliile sangeroase §i pline de cruzime de care erau in stare turcii, nu e mai putin adevarat ca popoarele cucerite - §i mai ales grecii - se simjeau sufocate de ace§ti cuceritori care erau de alta lege decat ele, nu insa §i anihilate sau reduse la supunere sau ascultare oarba. O oarecare libertate de mi§care §i de gandire exista in tot imperiul otoman, In mediile creatine, cu toata ura §i resentimentele turcilor.

A§a se poate explica de altfel faptul ca vechile Patriarhii, de Constantinopol, de Ierusalim, de Antiohia §i de Alexandria, aflate sub ocupatie musulmana, cu toate ca sufereau nenumarate neajunsuri din partea turcilor, mergand pana la torturarea §i uciderea patriarhilor (§i patriarhul ecumenic Chiril Lukaris, de care vorbeam pu^n mai devreme, a fost unul dintre martiri, care a murit inecat de turci), §i-au continuat activitatea pana astazi, activitate care a presupus totdeauna - deci inclusiv In timpul imperiului otoman - misionarism cre§tin ortodox, daca nu pe fa^a, eel pu^n in ascuns. §i e imposibil ca, odata cu descoperirea tiparului, unul dintre aspectele acestui misionarism martiric sa nu fi fost §i tiparirea §i raspandirea de caiti necesare credincio§ilor, in ciuda interdicjiei determinate de suspiciunea §i superstitiile turce§ti.

E greu de crezut ca o cultura atat de bogata cum este cea greco-ortodoxa, sa se fi dezvoltat in absenja tiparului, bazandu-se numai pe tipografiile din Venetia (unde grecii formasera o comunitate destul de puternica), Jara Romaneasca §i Moldova (^ari care foloseau greaca drept limba de cult), care nu le puteau satisface nevoile interne. Ne repetam aici, insa credem ca, atunci cand ierarhii greci apelau la tipografii aflate in Venetia, Ia§i sau Bucure§ti, o faceau mai ales pentru a pregati aparitia unor tomuri masive §i elegante, pe care tiparnitele mai pu^n preten^ioase, utilizate pe ascuns In imperiul otoman, nu le puteau realiza.

Astfel incat se poate spune ca Antim Ivireanul avea condyle necesare pentru a invaja tiparul la Constantinopol, intr-o tipografie a Patriarhiei ecumenice, in situatia in care a

156 Nicolae Iorga, Bizanf dupaBizanf, Ed. Enciclopedica Romana, Bucurejti, 1972, p. 160.

Pr. Daniel Benga, Marii reformatori luterani $i Biserica Ortodoxa. Contribufii la tipologia relafiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, Ed. Sofia, Bucurejti, 2003, p. 404, n. 1457.

42

fost §i a stat acolo mai mult timp. In niciun caz nu ar fi putut Tnvata Antim meseria de tipograf Tntre 1689-1690 de la Mitrofan - iar in 1691 sa fie numit in fruntea tipografiei! -, §i nici Dosithei nu ar fi adus cu sine la Ia§i un „neofit", de la o a§a de mare departare, daca acesta nu ar fi fost catusj de putin initiat §i nu ar fi probat calitati indiscutabile ca ucenic.

Ipoteza aceasta, a stagiului constantinopolitan al lui Antim, timp in care sj-ar fi Tnsusjt §i arta tipografica, este luata in calcul sj de Djindjihasvili, care Tnsa nu o considera valabila, dar care afirma ca: „numero§i cercetatori romani §i georgieni, bazandu-se pe faptul ca Antim a petrecut multa vreme la Constantinopol, considera ca Antim ar fi lucrat aici ca tipograf'158; indicand mai multe nume, Tntre care S. Kurdghela§vili sustine ca patriarhul Dosithei a Tnfiintat o tipografie la Constantinopol, in 1670159, „iar Antimoz (numele ivirean al lui Antim - n.n.) a fost adus la curtea patriarhiei Ierusalimului cu patru ani inainte (in 1666), deci el a inva^at tot acolo tiparul, probabil pe langa tipograful Mitrofan din Valahia"160.

Nu §tim Tnsa in aceasta situate, daca „tipograful Mitrofan din Valahia" a fost la Constantinopol in acea perioada sau daca e vorba de alt Mitrofan decat de eel care a fost episcop de Hu§i §i apoi de Buzau, intrucat, personal, nu am gasit aceasta informatie despre Mitrofan.

Anul 1666 corespunde cu varsta de 16 ani la care Djindjihasvili crede ca Antim a cazut rob la turci, dar acest lucru fie ar infirma ipoteza robiei, fie ar insemna ca in acelasj an, el a fost rascumparat de Dosithei sau de altcineva de la Patriarhia Ierusalimului.

Iarasj nu §tim ce documente a folosit cercetatorul georgian pomenit mai sus, cand afirma ca Dosithei a infiintat tipografie la Constantinopol in 1670. Dar acest lucru nu ni se pare cu totul exclus. Neavand Tnsa libertatea de mi§care dorita de aspiratiile sale, §i, mai ales, vrand sa supravegheze indeaproape tarile ortodoxe amenin^ate de prozelitismul catolic §i protestant, acesta a venit §i a stat foarte mult la Bucure§ti, folosindu-se de tipografiile muntene§ti dar §i de cele moldovene§ti.

Am spus ca nu ni se pare exclus ca Dosithei sa fi infiintat tipografie la Constantinopol, pentru ca, Intr-o scrisoare datata 1 septembrie 1712, catre Patriarhul Hrisant Nottaras al Ierusalimului, Antim Ivireanul h scria ca nu poate sa Ti trimita tipar pentru „noua tipografie" (subl. n.) greceasca pe care acesta intentiona sa o infiinteze la Constantinopol, pentru ca ceea ce h ramasese din tipar era stricat161.

Aceasta demonstreaza ca mai functionasera §i alte tipografii la Constantinopol, caci dezideratul lui Hrisant nu era un pionierat, ci existasera, desigur, precedente notabile.

158 F. Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 25.

159 S. Kurdghela^vili, Istoria tipografiei georgiene (in limba rasa), Ed. Grazia Sovietica, Tbilisi, 1959, p. 31, apud. F. Djindjihasvili, Antim Ivireanul ... , op. cit., p. 25.

160 F. Djindjihasvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 25.

Cf. Diac. Asist. I. Ramureanu, Luptator pentru Ortodoxie, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXIV, (1956), nr. 8-9, p. 851.

43

Un an mai tarziu, in 1713, Antim Ti scrie din nou lui Hrisant, anunjandu-sj bucuria pentru faptul ca acesta gasise un tipograf destoinic §i oferindu-se sa Tl ajute in a se desavarsj in aceasta meserie162. Acest lucru dovede§te ca tipografii cu adevarat stapani pe aceasta arta se gaseau foarte rar.

Antim Ivireanul a avut o parere foarte inalta despre me§te§ugul tipografiei, caci scria in A§ezamdntul Manastirii Tuturor Sfinfilor (azi, Manastirea Antim), pe care a avut grija sa o inzestreze cu tipografie: „Las cu blestem §i aceasta: sa aiba datorie tipograful sa invete me§ter§ugul tipografiei unul dupa altul, pentru ca sa nu piara acest me§ter§ug din {ara, nici sa se paraseasca lucrul caitilor pentru folosul tarai sj pentru ajutoriul casei"163.

Aceasta este o dovada in plus ca meseria de „tiparnic" nu era una Tntamplatoare, ci era strans legata de crezul Tntregii sale vie^i. De aceea Tnclinam sa credem ca era o Tndeletnicire veche a lui Antim, mai veche decat sosirea lui in Jara Romaneasca.

I. 4. ANTIM IVIREANUL IN JARA ROMANEASCA INTRE 1691 SI 1716

Prima atestare a prezen^ei lui Antim Ivireanul in Jara Romaneasca are loc cu prilejul tiparirii unei car|i parenetice, tradusa in neogreaca de ieromonahul Hrisant Nottaras - viitorul patriarh al Ierusalimului §i nepotul lui Dosithei -, intitulata „A lui Vasile Macedoneanul, imparatul grecilor. Capete indemnatoare §asezeci §i §ase, catre fiul sau Leon eel Intelept...", semnata, ca tipograf, de „Antim ieromonahul"164.

In acela§i an in care este tiparita aceasta carte, conducatorul tipografiei de la Mitropolie, Mitrofan, este numit episcop de Buzau §i transferat la noua sa re§edin^a, luand o parte din utilaj Impreuna cu el iar In fruntea tipografiei este a§ezat Antim.

In opinia noastra, aceasta mi§care este una premeditata §i ea incurajeaza, credem noi, teoria ca Antim a fost adus in Jara datorita talentului sau tipografie. Astfel ca prima carte tiparita de Antim, ca §i conducator al tipografiei, este, in grece§te, „Slujba Sfintei Paraschiva §i a Sfantului Grigorie Decapolitul", aparuta In 1692, In conditiile refacerii utilajului tipografie, dupa plecarea lui Mitrofan la Buzau165.

Ieromonahul tipograf Antim ramane in aceasta calitate pana in 1694, cand este transferat la Manastirea Snagov, impreuna cu o parte din utilaj, pentru a pune bazele unei

162 Ibidem.

163 Opere, p. 336.

164 q£ j Bianu §i Nerva Hodoj, Bibliografia romaneasca veche, (1508-1830), t. I, Ed. Academiei Romane, Bucurejti, 1903, p. 324-326..

165 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit., p. XI.

44

noi tipografii, probabil „din donn^a lui Antim de a dezvolta tipografia, dupa planurile lui Brancoveanu"166.

De§i este mentionat ca egumen al Snagovului abia in 1696, este de presupus ca, dintru Tnceput, de la mutarea sa aici, a fost avansat in aceasta treapta, Tntrucat Tntre 1693 §i 1696 nu figureaza altcineva pe lista egumenilor din aceasta manastire167.

In plus, in scrisoarea catre Constantin Brancoveanu, din 13 ianuarie 1712, Antim preciza ca nici Mdndstirea Snagovului o am luat-o cu de-a sile §i ca am lucrat (in) 7 ani 168, ca egumen sj tipograf169, In aceasta manastire, adica din 1694 pana In 1701, cand s-a Intors la Bucuresji, reluandu-§i activitatea la tipografie, desj a ramas cu titlul de egumen al Snagovului Inca trei ani.

in aceasta calitate de stared figureaza In documente pana la 21 mai 1704170. Este de presupus ca tiparni^a Mitropoliei sa nu fi functionat prea bine fara el §i sa se fi dovedit stringenta rechemarea lui, dar acestui posibil motiv i se adauga altul, despre care ajungand mitropolit, va spune aluziv - In aceeasj scrisoare menjionata anterior - adresandu-se domnitorului: macar ca mariia ta nu pohtiiai sa es de acolo [de la Manastirea Snagov], iar cine au fost pricinuitorii esirii mele vor da seama inaintea lui Dumnezeu 171.

§trempel Inainteaza - fara dovezi Insa - ipoteza unor intrigi Jesute de posibila invidie a lui Mitrofan de Buzau, care ar fi determinat plecarea de la Snagov §i „o modesta activitate tipografica In viitorii patru ani, pana la alegerea lui Antim ca episcop de Ramnic. In schimb, Buzaul va cunoa§te o mare dezvoltare culturala §i, mai ales, tipografica. (...) De observat, de asemenea, ca odata cu dispari^ia lui Mitrofan In 1702 §i cu plecarea invidiosului Damaschin din Bucure§ti, pe scaunul ramas vacant prin moartea lui Mitrofan, steaua lui Antim va urea vertiginos spre zenit"172.

Despre activitatea lui Antim, atat ca tipograf, cat §i ca egumen §i apoi episcop sj mitropolit, vom discuta detaliat In a doua parte a lucrarii de fata §i de aceea lasam la o parte acum alte amanunte legate de aceste etape din viaja sa, preocupandu-ne numai de enunjarea principalelor evenimente §i de Imprejurarile ascensiunii sale In Biserica §i In cultura romaneasca.

Dupa ce, Intre 1701 §i 1705, Antim a stat la Bucure§ti §i a tiparit car|i, la 16 martie 1705 a fost ales episcop al Ramnicului. Evenimentele s-au succedat Intr-un mod nea§teptat - care 1-a luat §i pe el prin surprindere, dupa cum va marturisi mai tarziu -, Intrucat numirea sa nu a fost una obi§nuita, ci a survenitln urma depunerii din treapta a fostului episcop, Ilarion, acuzat de asociere cu ereticii catolici. Actul de caterisire al acestuia men^iona: „Fiindca

166 Gabriel §trempel, op. cit, p. 81.

167 q£ pr ]\fjcujae ^erbanescu, Istoria Mdnastirii Snagov, Bucurejti, Institutul de Istorie Na^ionala, 1944, p. 1 12, apud. Idem., p. 418, n. 20.

168 Opere, p. 227.

169 A se vedea si Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 15.

170 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit., p. XIII.

171 Opere, p. 227.

172 Gabriel §trempel, op. cit., p. 123.

45

Ilarion, fostul episcop al Ramnicului a cazut in mai multe culte..., pe care §i el cu gura lui le-a marturisit: Tntai: el a consimtit §i papistasji au construit biserica chiar in ora§ul Ramnic; al doilea: la mormintele ortodocsjlor care se afla in Sfanta Biserica a Episcopiei, a consimtit §i papistasji au Ingropat trupuri de papistasj, adica trupuri de eretici §i de schismatici. . ,"173.

In urma scoaterii din scaunul episcopal al lui Ilarion, s-a hotarat alegerea unui nou episcop al Ramnicului, alegere care s-a facut de catre un sobor arhieresc la Mitropolie astfel, dupa cum s-a consemnat: „De vreme ce Prea Sfanta Episcopie de la Ramnic au ramas fara de al ei adevarat episcop, pentru ca episcopul Ilarion, care au fost la acea episcopie s-au caterisit dupa pravila §i s-au scos, §i din eparhia aceasta s-au lipsit; ci sa nu fie aceasta Sfanta Episcopie a Ramnicului far' de pastor, am dat voe celor ce aicea s-au aflat arhierei, cu sfatul §i cu voia prealuminatului §i Inal^atului, mariei-sale domnului nostru Io Constantin Basarab voevod, domnul Jarii Romanesji, ca sa faca socoteala ori pre care ar alege §i ar afla obraz vrednic, ca sa fie chivernisitoriu acesjii Sfinte Episcopii.

173 Cf. Pr. Niculae §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, 1716 - septembrie - 1966, art. cit., p. 777, nota 28. Tot aici se men^ioneaza ca acest act de caterisire, precum si trecerea sa in randul simplilor monahi nu a fost pus in practica, ci „de la episcopie insa a fost scos si cu rangul de arhiereu-episcop a fost trecut stare^ la Snagov, unde, documentar, se intalneste intre: 10 aprilie 1707 si 22 august 1712" (Ibidem). Ilarion are insa si aparatori: „In aceste vremuri de lupta apriga intre rasaritul ortodox si apusul catolic, episcopul Ilarion al Ramnicului va fi parut suspect patriarhului Dositheiu, care mai mult sta la curtea din Bucuresti. El il cunostea bine pe Ilarion, ii va fi cunoscut apucaturile, ba poate si oarecari antipatii contra grecilor..." - cf. Atanasie Mironescu, Sfanta Episcopie a Ramnicului — Noul Severin in trecut si acum..., Bucuresti, 1906, p. 84, apud. Gabriel §trempel, op. cit., p. 136, nota 2. §trempel isi insuseste acest punct de vedere conform caruia Dositei „a cerut lui Brancoveanu scoaterea din scaun si caterisirea episcopului" (Ibidem) - afirmand, cu oarecare malice, ca „Dosithei nu auzise de ecumenism" (Ibidem) - si sus^ine ca Ilarion semna inca documente oficiale ca episcop, dupa depunerea sa, ca de exemplu un zapis „dat de « Ilarion episcupul, nastavnecul Sfintei Manastirii Snagovul » impreuna cu intregul sobor. Semneaza « Ilarion episcop, proin Ramnic », iar la stanga, pu^in mai jos, in greceste: « al Ramnicului Anthimos ».

Modestie si deferen^a fa^a de Ilarion, predecesorul sau, probabil mai varstnic" (Ibidem). De altfel si Radu Greceanu men^ioneaza ca, in 1707, la sfin^irea Manastirii Sf. Gheorghe din Bucuresti, care a avut loc in ziua praznuirii Sfin^ilor Apostoli Petru si Pavel, pe langa noul patriarh Hrisant al Ierusalimului, au participat si „Dionisie Tarnoveanul, Climentu Andrianopoleos, Afxentie Sofiianul, Maxim Ierapoleos, Neofit Sevastiie, Mitrofan Nisis, Macarie Varnis, Anthim episcopul Ramnicului, Ilarion proin episcopul Ramnicului" - cf. Cronica. Cronicari munteni, 3 , Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, p. 145.

Deci Ilarion era inca la mare cinste, desi fusese scos din scaunul episcopal pentru ascociere cu ereticii - in condi^iile in care, cu numai cinci ani in urma, in Transilvania se semnase „unirea" cu Roma a unei par^i din clerul ortodox, iar rela^iile cu catolicii erau dezastruoase. Aceasta cinste s-ar putea datora - daca ii credem pe aparatorii lui Ilarion - faptului ca Dositei a insistat poate mai mult pentru inlaturarea sa, decat ar fi fost cazul. Am vorbit despre toate acestea, pentru a observa mai tarziu, cu cata cruzime a fost tratat Antim Ivireanul, in comparable cu Ilarion, desi acuza^iile impotriva lui nu erau lucruri concrete, ci numai inven^ii si abera^ii.

46

§i adunandu-se ei in Biserica Sfintei Mitropolii . . . Tntai pre egumenul chir Antim de la Snagov, al doilea pre duhovnicul chir popa Ioasaf, al treilea pre chir Macarie protosinghelul174, care s-au aratat a fi mai de folos la aceasta Sfanta Episcopie.

Drept aceasta i s-a scris numele lor Tntru aceasta condica. Martie 16 leat 7213 [= 1705]. Fost al Sofiei Metodie. Fost al Adrianopolei Climent, al Pogonianei Euthimie"175.

Cu sfatul sj cu Tnvoirea mitropolitului sj a domnitorului a§adar, Antim Ivireanul a fost ales episcop al Ramnicului. Slujba hirotonirii Tntru episcop s-a {inut a doua zi, pe 17 martie, dupa cum Tnsusj a notat in Asezamdntul Manastirii care astazi Ti poarta numele: La 17 zile ale lui martie, in zioa Sfdntului Alexie omul lui Dumnezeu, sa se imbrace un sarac cu camasa, cu izmene si cu brdu; sa i se dea si 30 de bani.(...) La acestea sa se cheltuiasca taleri 4, pentru caci in zioa pomenirei sale m-am hirotonit arhiereu 176.

In aceasta demnitate a ramas Antim pana in ziua de 22 februarie 1708, cand a urcat cea mai Tnalta treapta ierarhica, ajungand Mitropolit al Ungrovlahiei, in urma mor|ii batranului mitropolit Teodosie, la 27 ianuarie 1708. Acesta a lasat prin diata ca sa-i urmeze in scaunul mitropolitan Antim, episcopul de Ramnic, dorin^a care a fost acceptata §i Tmplinita.

lata cum descrie Radu Greceanu evenimentele premergatoare Tntronizarii §i Tntronizarea lui Antim: „cand au fost cursul anilor da la Hristos 1708 §-au dat ob§teasca datorie §i preasfintitul parinte mitropolitul tarii kir Theodosie, carele mult bolind, atat de slabiciunea batranetelor cat §i alta osibita a trupului boala §i viind ceasul eel hotarat al zilelor, au adormit in Domnul la luna lui ghenarie 27, iar arhiereu ^arii 40 de ani [a fost]. Dupa ce deci au raposat, gatind toate cele ce au trebuit ale pogribaniii, au mersu a doao zi mariia-sa prealuminatul domnu chemand §i pre amandoi patriarch: eel da la Alexandriia §i eel da la Ierusalim, de au fost in slujba pogribaniii §i to^i arhiereii ca^i s-au adunat aici, preoti, egumeni §i alta mul^ime de norod, atat bisericescu cat sj mirenescu, 1-au slujit in Sfanta Mitropolie cu cinste mare, luandu-§i to^i cre§tinii iertaciunea cu sarutarea sfintei lui maini.

Dupa aceia deci s-au suit in casele vladice§ti §i Tmpreuna cu sfin^ii patriarhi §i arhierei, cu toata boierimea, dupa ce deci mariia-sa voda in casa au Tntrat cu cei mai de sus pomeniti, au Tnceput a vorovi pentru alegere de vladica, ca sa puie, pentru ca sa se pastoreasca turma lui Hristos cea pravoslavneca; fiind dar cu diiata raposatului parinte mitropolit kir Theodosie, ales ca sa ramaie in urma lui pastoriu sfin^ii-sa parintele ramniceanul kir Anthim, care acea diiata Tnaintea tuturor scotandu-se de s-au citit, a§a cu un

174 Despre acesta N. §erbanescu afirma ca ar fi eel asezat spre pomenire de catre Antim, in Aqezamdntul Manastirii Tuturor Sfinfilor - cf. Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit, p. 777-778.

175 Cf. Condica sdnta, p. 98-99, apud. Gabriel §trempel, op. cit., p. 137. §trempel opineaza ca „cei trei arhierei semnatari nu sunt singurii participant la alegere. Ei au fost, dupa opinia noastra, arhiereii care au consacrat alegerea, prin punerea mainilor, scutindu-1 pe Teodosie [mitropolitul] de o slujba obositoare si suplinind absen^a lui Damaschin de la Buzau, greu de deplasat la inceput de primavara, cand drumurile erau desfundate" (Idem, p. 138-139).

116 Opere, p. 333.

47

cuvant toti au zis catra mariia-sa voda, atat parin^i patriarsji, cat §i alti arhierei §i boieri ca: precum batranul pastoriu raposatul parinte au hotarat sj au ales pa acel pomenit episcop ramnicean, el sa fie arhiereu §i vladica, iar nu altul, §i a§a vazand mariia-sa ca toti a§a afla sj gasescu sa fie, 1-au chemat acolo in casa cea vladiceasca §i i-au dat carja"177.

In consecinta, domnitorul a trimis scrisori la Patriarhia Ecumenica, cerand sa se faca „metathesis" (transferare) §i „ecdosis" (Tnscaunare), „§i a§a la fevruarie 21 dni, i s-au facut metathesis de la episcopiia Ramnecului la vladiciia tarii. Dupa aceasta deci, a doao zi, la fevruoarie 22 dni, dupa ce mariia-sa voda de la liturghie au ie§it, slujind liturghia parintele patriarhul Alexandrias [al Alexandriei], fiind duminica cea dentai a postului care tis Orthodoxias [a Ortodoxiei] sa nume§te, au trimis mariia-sa pa dumnealui §tefan Cantacuzino marele postelnic, cu carata cea frumoasa domneasca §i cu alaiu frumos la Sfanta Mitropolie, da 1-au proscalisit sa vie la curte, pa carele aducandu-1 pa scara cea mare pen divan, s-au Tmpreunat cu mariia-sa voda, sarutandu-i mana §i facandu-i frumoasa oratie da pastoriia ce i s-au dat, iproci"178.

Ni s-a pastrat predica de la Tntronizarea sa ca mitropolit, in care Antim fagaduia sa va fiiu de mdngdiare la scdrbele robiei cei vavilonesti a lumii acestiia, ca Ieremia norodului lui Dumnezeu si ca Iosif, al unsprezecelea fecior al patriarhului Iacov, egiptenilor; si dimpreuna cu dumneavoastra sa pdtimesc la toate cdte ne aduce ceasul si vremia, pentru care lucru am datorie sa priveghez cu osdrdie si far ' de lene, zioa si noaptea si in tot ceasul, pentru folosul si spaseniia tuturor de obste, invafdndu-va si indreptdndu-vd cu jrica lui Dumnezeu, pre calea cea dreapta 179.

A fost providenjiala aceasta Tnscaunare a lui Antim Ivireanul ca Mitropolit al Ungrovlahiei in Duminica Ortodoxiei, fiind ca un semn profetic al celor pe care avea sa le Tmplineasca in slujba Bisericii, cu rasfrangeri benefice in tot Orientul ortodox.

Despre aceasta predica, Gabriel §trempel spunea: „Este interesant de observat ca predica a fost rostita in romane§te, desj la aceasta solemnitate erau prezenji cei doi patriarhi aminti^i §i, cu siguran^a, alji arhierei greci. Era nu numai un gest de deferen^a fata de domn §i de considerate fata de boierii de tara prezenti, ci §i o demonstrate de stapanire a limbii romane, pe care o socotea capabila sa exprime simtaminte tot atat de Tnalte ca §i limba greaca"180.

In aceasta didahie inaugurala, pentru calitatea sa de Mitropolit al Ungrovlahiei, Antim pornea de la un verset ce va deveni leit-motiv pe parcursul predicii, §i anume Venifl dupa Mine si voiu face pre voipascari de oameni (Mt. 4, 19).

Trebuie remarcat Tnsa, ca in Duminica Ortodoxiei, in care a fost hirotesit mitropolit, dupa marturia lui Radu Greceanu, nu se cite§te din Evanghelia dupa Matei, ci din Evanghelia dupa loan 1, 43-51, in care se vorbe§te despre chemarea la apostolat a Sfintilor

177 Radu Greceanu, Cronicari munteni, 3, op. cit, p. 151-152.

178 Idem, p. 152.

179 Opere, p. 7.

180 Gabriel §trempel, op. cit., p. 171.

48

Filip §i Natanael §i despre descoperirea faptului ca Mantuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Tntrupat. Noul mitropolit a sintetizat cele opt versete din pericopa evanghelica de la loan printr-un verset de la Matei - dupa cum am vazut - dezvoltand cu „elocvenJa, poezie sj patos, nedepasjta pana in zilele noastre"181, o predica despre chemarea apostolica, fund el Tnsu§i in acea zi chemat de Dumnezeu sa slujeasca in calitate de mitropolit, de pastor al Tntregii turme cre§tine§ti a Ungrovlahiei, eel ce avea sa devina „apostolul §i martirul Antim Ivireanul"182.

Aceasta predica este o adevarata bijuterie oratorica, construita cu multa arta §i tehnica retorica §i poetica, dar §i cu multa Tn^elepciune teologica, „un mic imn Tnchinat pastorului de suflete"1*3, aceeasj tema fund cea „pe care o alesese, cu multe decenii Tnainte §i Meletie Syrigos in predica rostita la Tnscaunarea lui Varlaam ca mitropolit al Moldovei"184

Antim dovedea Tntregii asisten^e justejea alegerii sale sj dadea masura pregatirii sale teologice §i a maiestriei artistice. Faptul ca a rostit discursul sau omiletic in romane§te este o dovada in plus a con§tiintei sale ca a devenit arhipastor al romanilor, ales de Dumnezeu in vremuri de cumpana ca sa fie „pastorul eel bun" §i nu unul dintre naemifi care lasd oile lor de le mdndncd lupii 185.

Importanta pentru el era turma sa, nu prestigiul sau personal, pe care, daca 1-ar fi urmarit, ar fi putut foarte lesne sa rosteasca o la fel de iscusita predica in grece§te, in care i- ar fi fost mult mai u§or sa se exprime cu finete teologica, decat intr-o limba romana inca nedesavar§ita, pe care trebuia sa o §i creeze, in mare masura, ca limba literara, in acelasj timp ce !§i gandea §i scria discursurile, intr-un indoit efort demn de toata lauda.

Despre acest lucru Iorga spunea: „Se pare ca dintre mitropolitii care i-au urmat - §i unii erau totu§i oameni cunoscatori §i iubitori de carte, pastori suflete§ti plini de ravna - nimeni n-a mai urcat treptele ce duceau catre amvon pentru a Intari §i mangaia In romane§te sufletele credincio§ilor"186.

Antim Ivireanul nu a fost niciodata un oportunist, nu §i-a dorit demnita^i Inalte, dar atunci cand le-a primit, s-a straduit din rasputeri sa-§i implineasca datoria fata de cei care i- au aratat incredere. Cuvintele sale rasuna pana la noi ca o marturie §i ca un crez al vie^ii sale, de care nu s-a dezis niciodata:

Eu aid, in lard, n-am vend de voia mea, nici de vreo saracie sau lipsa; nici mdnastirea Snagovului o am luat-o cu de-a sUa. lard ce am lucrat in 7 ani, ce am facut acolo (nu atdta din venitul casei, cat din sudor He fetii mele), lucrurile acelea marturisesc la

181 Idem, p. 170-171. " Teodor M. Popescu, Antim Ivireanul, apostol §i mucenic al dreptei credinfe, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 863.

183 Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalfi. Fals tratat de imagologie, Ed. Polirom, 1999, p. 228.

184 Ibidem.

' Opere, p. 135.

' N. Iorga, Istoria literaturii romdne in secolul XVIII, ed. 1969, op. cit., p. 347-348.

49

top (...); iara incailea am esit cu cinste si nimeni nu mi-au luat seama, caci sa vedea ca am facut si am adaos, iara n-am stricat, iar nici datorie n-am lasat.

La episcopiia Rdmnicului puiu martur vbi> jcpvipo/cap^ioyucoonu Qeov ca nici in visul mieu 6ev to etpavvdonKa sa mdfac arhiereu, cunoscdndu-md pe mine mai pacatos si mai nevrednic decdt tot, oamenii pamdntului. Iar de vreme ce 6 td irdvxa npog to ovjueipepou oijcouo/uou QeoQ, asa au vrut, sa radice, din pamdnt sarac si din gunoiu sa inalfe meser, vov KaOfjoL amov fievd apxcSvcov Aaou avvov, eu ce puteam face? viroTdy^v vcS Kco /cai l/ceteuoa

ttVTOV.

Am sazut si acolo trei ani, jdra doao luni. Ce am lucrat si acolo (nu atdta din veniturile casei), cat, iara, din osteneala si sudoareafepi mele, iaste tpavapov tolq ndoi.

Esirea mea de acolo n-aufost cu voia mea. Eram odihnit cu atdta si mi-ajungea din destul necazurile ce petreceam; iar apoi am esit cu cinste si nici seama mi-au luat nimenea, nici datorie am lasat, ca asa ni-au slujit vremea.

Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugaciuni. Faca-mi Dumnezeu rasplatire de va fi urmat vreuna din acestia, ci asa au fast placut inaintea Stapdnului Dumnezeu si au luminat pre mariia-ta si te-au facut opyavov la mijloc, de mi s-au facut mutare dintr-un scaun intr-altul.

§i, stiind ca aceasta ovvatpaa iaste duhovniceasca, am pus osteneli peste osteneli intru toate si am trudit din zi din noapte sa inmuljesc talantul Domnului, pentru ca sa nu ma numar in rdndul lenesii slugi; si am si lit, dupaputinfa mea si dupa proasta ajungerea minpi mele, de am lucrat in viia Domnului, de nu ca eel de la al noaolea ceas, macar ca eel de la al unsprazecelea ceas si nadajduiesc va voiu lua de la Stapdn plata deplin „ ca iaste volnic pre al Sau ".

§i acestia cdte am lucrat cu mdinile si cdte am grait cu limba, cine va vrea, sa le socoteasca fie 6p9ov XoyLOjdov dnpoocoOnoATJ-rrvog / /cai /card Qeov niciuna nu va afla ca sa nufie spre slava lui Dumnezeu, spre cinstea mariei-tale si spre falosul iarii 187.

I. 5. UN MOMENT DE MARE CUMPANA

Antim Ivireanul a cunoscut in Tara Romaneasca stapanirea a trei domnitori: Constantin Brancoveanu, §tefan Cantacuzino §i Nicolae Mavrocordat iar relatiile cu ace§tia au fost diferite.

Cea mai lunga domnie, dintre toti ace§tia, a avut-o Brancoveanu, in timpul caruia, ca §i in urmatorii doi ani de domnie ai lui §tefan Cantacuzino, Antim s-a manifestat plenar.

187 Opere, p. 227-228.

50

Relatiile cu Mavrocordat au fost insa destul de tensionate §i acest ultim domnitor va fi §i autorul moral al Tncheierii vie^ii sale pamante§ti.

§tefan Cantacuzino era simpatizat de mitropolit §i 1-a sprijinit, la randul sau, dar nu a avut parte decat de o foarte scurta domnie, fund mazilit in 1716 - ca §i predecesorul sau, cu doi ani Tnainte - de turci, care 1-au sj spanzurat in beciurile Tnchisorii din Istambul - ca „plata", spun mul^i, pentru amestecul sau in mazilirea §i uciderea lui Constantin Brancoveanu, caruia a cautat sa Ii ia tronul.

Vom mai avea Tnsa prilejul sa discutam despre atitudinea lui Antim fata de §tefan Cantacuzino §i rela^ile cu acesta, precum §i despre motivatiile mitropolitului, In opinia noastra dezinteresate ca Intotdeauna sau interesate numai de soarta {arii §i a neamului romanesc, cand vom vorbi despre lucrarea parenetica pe care Antim i-a dedicat-o acestuia.

Intorcandu-ne la relajia cu Brancoveanu, aceasta a stat, In cea mai mare parte a timpului, sub semnul Intelegerii, al simpatiei §i al respectului reciproc Intre cele doua mari personality ale culturii §i istoriei noastre. Constantin Brancoveanu 1-a a§ezat pe Antim in fruntea tipografiei bucure§tene §i apoi a sprijinit numirea sa ca egumen la Snagov, episcop de Ramnic §i mitropolit al Ungrovlahiei. In ceea ce prive§te sprijinirea Ortodoxiei §i Inaljarea prestigiului cultural al tarii, Jelurile celor doi erau comune §i, In opinia noastra, unul fara altul ar fi facut mai putin.

Spre sfar§itul domniei lui Constantin Brancoveanu a aparut Insa un motiv de tensiune Intre domnitor §i mitropolit. Imprejurarile care au condus la aceasta racire a relatiilor au fost acelea In care turcii au declarat razboi rusjlor, ace§tia din urma avandu-1 ca aliat pe Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, dar sprijinindu-se §i pe promisiunea lui Constantin Brancoveanu de a trece de partea lor In timpul conflicrului - de§i oficial, el era supus turcilor, de la care obtinuse In 1703 firman de domnie pe via^a.

In ascuns de turci, voievodul tinuse corespondent atat cu ru§ii, cat §i cu austriecii, fiind recunoscut principe al Imperiului habsburgic (1695) - cu drept de a se refugia In Transilvania In caz de pericol - §i decorat cu ordinul Sfanrului Andrei de catre tarul Petru eel Mare (1700)188. E limpede ca domnitorul muntean nu avea niciun fel de simpatie pentru turci, dar Incerca In acelasj timp sa duca o politica In^eleapta §i sa nu starneasca resentimentele §i mania acestora, a caror suspiciune §i neincredere erau §i a§a destul de mari.

In batalia dintre ru§i §i turci, care a urmat, la Stanilesji (1711), armatele ruso- moldovene au fost Invinse, timp In care Constantin Brancoveanu a ramas circumspect, urmarind In ce parte Inclina balanja razboiului §i nu a dat ajutor, conform Intelegerilor secrete, Impotriva turcilor, vazand ca ru§ii nu s-au mobilizat In mod adecvat, ca nu au o strategie bine definita pentru confruntarea cu o armata turceasca deosebit de numeroasa §i ca nadejdeain ei, pentru eliberarea de sub turci, e pierduta.

Cantacuzinii Insa faceau presiuni asupra domnitorului ca sa vina In sprijinul ru§ilor, dorind implicarea lui Brancoveanu In razboi, pentru a intari ofensiva antiotomana §i a

188 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 243-245.

51

schimba soarta razboiului. Din nefericire, oastea munteana nu era atat de numeroasa pentru ca interven^a sa sa fie decisiva. Mai mult, turcii Tncearca sa Tl foloseasca pe domnitorul muntean ca intermediar Tntre ei §i rusj pentru a obtine pacea.

Nelini§titi de imobilismul domnitorului, Cantacuzinii acjioneaza Tnsa pe cont propriu §i spatarul Toma Cantacuzino parase§te tabara munteana a§ezata la Albe§ti, cu un numar de calareti, trecand in Moldova189.

Se susjine ca a fost incurajat in acest gest §i de mitropolitul Antim Ivireanul - care Inso^ea armata - deoarece atat Radu Popescu (ostil lui Brancoveanu), cat §i Radu Greceanu, cronicarii epocii, ii repro§eaza acestuia amestecul in treburile politice190. Insa adevarul nu II cunoa§tem cu certitudine.

Fuga sj tradarea lui Toma Cantacuzino, in afara de faptul ca a paralizat orice intense a lui Brancoveanu de a mai veni in ajutorul coalitiei anti-otomane, a fost de ajuns pentru ca sa reaprinda ura §i mania turcilor , pe care voievodul le-a potolit cu greu, luand masuri

189 Cf. Radu Greceanu, op. cit, p. 168-171 si Radu Popescu, Istoriile domnilor fdrdi Rumdne§ti. Cronicari munteni, 2 , Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, p. 239. Ion Neculce, desi aflat in tabara moldoveneasca, il infiereaza pe Toma Cantacuzino, care, fiind var primar cu Brancoveanu si acesta ,4iindu-l mai in frunte de to^i boierii sai", „el au lasat pe Brancovanul-voda si au fugit aice la Iesi, la imparatul moschicesc, socotind ca a hi el domnu in Tara Munteneasca in locul Brancovanului". (Cf. Ion Neculce, Letopiseful fdrii Moldovei, ed. critica si studiu introd. de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982, p. 560.)

190 Radu Greceanu spune: „Dar preabunu nostra domnu, privind la nestatorniciia si turburarea vremilor, nimanui dentr-acestea nu s-au potrivit, nici sfaturilor si indemnarilor celor fara de socoteala, a unora si a altora din boiari, carii necontenit il supara si pa afara multe zicea, nu s-au unit, indemnandu-1 ca de catre turci sa se haineasca si moscalilor, precum si Dumitrasco Cantemir, sa se alcatuiasca. Nici scrisorilor celor cu lauda ale moscalilor, care den multa indemnare a vrajmasilor fara de nicio socoteala ii trimitea, nici ziselor, scriselor si laudelor lui Ren ghenarariul care den multa indemnare a Tomii ii veniia, nici universalului ce Vlasie stegariul la mitropolitul Anthim pa taina adusese cu porunca da zaharele si alte lucruri necazute si necuviincioase, nicidacum nu s-au supus. (O! cat iaste fara de cale si fara de cuviin^a par^ii cei besericesti a sa amesteca in lucrurile cele politicesti si in politiia si aparhiia ce se afla, a sa arata zavisnec si turburatoriu, si turmii cei incredin^ate lui pagubitoriu si facatoriului lui da bine, carele in stepana si cinstea vladicii 1-au adus si 1-au inal^at [aici Radu Greceanu exagereaza, din doua motive: unul canonic si ecleziastic, prin care nu se cuvine domnitorului sa se amestece in alegerea mitropolitului, si altul practic, deoarece Brancoveanu eel mult a fost de acord si a sus^inut aceasta alegere, dar nu el a venit cu propunerea, dupa cum tot Radu Greceanu ne informeaza - n.n.]; vrajmas si impotrivnec lucru, foarte neplacut si lui Dumnezeu si oamenilor)..." - Cf. op. cit., p. 175.

Iar Radu Popescu scria: „Acolo la Urla^i fiind vladica Anthim si to^ii boiarii, vazandu pa Constandin- voda ca iaste cu indoiala despre moscali, au facut sfat intra ascunsu vladica cu o seama de boiari: Toma spatarul Cantacuzino si ca^iva din ceilal^i nenumi^i, ca sa se uneasca cu moscalii si sa parasca pa Constandin- voda, socotindu-1 ca-i iaste gandul ca sa insele pa moscali, vazandu ca mciunele, dintra care sfat ce facuse si fagaduisa sa le dea ajutori, zaharele, bani, oaste, si nu le da, s-au ales Toma spatarul Cantacuzino si s-au dus la tariul cu ca^iva ai sai si impreunandu-sa la Iasi cu ^ariul, i-au cerut oaste sa mearga la Braila sa o ia. §i i-au dat oaste cat i-au trebuit, cu un ghinaral anume Reni, si viind la Braila o au batut in 3 zile si o au luat." - Cf. Radu Popescu, op. cit., p. 239.

191 Tot Radu Popescu ne comunica: „Turcii inca 1-au numit de hain imparatului (pe Brancoveanu - n.n.), vazandu ca Toma spatarul, fiind credincios al lui si boiar mare si de neamul lui, s-au dus la ^ariul de au cerut osti si au venit la Braila, de au facut atata paguba si au si luat-o de la mana turcilor." - Cf. op. cit., p. 240.

52

Tmpotriva Cantacuzinilor. O alta repercusiune a acestui incident a fost - oarecum inevitabil - aceea ca domnul s-a simtit jignit de cele ce auzea, de faptul ca mitropolitul ar fi actionat Tmpotriva lui, plecand urechea la intrigile pe care le Jeseau vrajmasji lui Antim Ivireanul. Ca atare, la scurt timp dupa confruntarea celor doua armate, domnitorul i-a cerut mitropolitului sa demisioneze din aceasta demnitate eclesiastica, de buna voie, in caz contrar urmand sa fie obligat prin caterisire. §i ce patriarh ecumenic 1-ar fi refuzat pe Brancoveanu, din moment ce Patriarhia ecumenica (§i nu numai) Ti era atat de Tndatorata?

In ceea ce ne prive§te, avem convingerea ca Antim Ivireanul a actionat numai din iubire de credin^a §i de {ara, pe care o vroia libera de Jugul paganului", cum spunea el cu referire la stapanirea turceasca iar cuvintele lui Radu Greceanu sunt prea grele Tmpotriva lui, fund dictate, poate, sub presiunea evenimentelor §i de ata§amentul cronicarului fa^a de domnitor.

Insa daca parele Tmpotriva mitropolitului veneau de la persoane foarte influente §i acuzatiile erau foarte bine instrumentate, putem crede §i altceva, anume ca §i cronicarul a receptat o versiune contrafacuta a felului In care se vor fi petrecut lucrurile.

Personal, ni se pare putin plauzibil faptul ca Brancoveanu sa tatoneze lucrurile In a§a fel, daca Intr-adevar era convins de amestecul mitropolitului Antim in dezertarea lui Toma Cantacuzino.

In ianuarie §i februarie 1712, Antim trimite domnitorului doua scrisori de aparare, in urma carora acesta renun^a sa Ti mai ceara demisia. Ar fi cazul sa privim putin catre aceste scrisori, pentru a observa mai bine caracterul demn al mitropolitului §i justejea apararii sale.

Prima scrisoare este mai lunga §i este datata 13 ianuarie 1712. Ea discuta punctual - in doisprezece puncte - Tnvinuirile care i se aduc. Dintru Tnceput, mitropolitul aminte§te motivul supararii domnitorului - Tntr-o introducere care apar^ine rescrierii acestei scrisori de catre autorul ei, cu con§tiinta de a lasa, spre cunoa§terea urma§ilor sai, acest document -, §i anume: Prealuminatului domn Io Constantin Basarab Brancoveanu voevod, avdnd prepus pentru ni§te lucruri ce le-au adus intdmplarile vremii, cum sa se fie fdcut cu invatatura si indemnarea noastra 192, adica, eel mai probabil, tocmai episodul de care am vorbit anterior, din timpul razboiului. Vrajmasji lui Antim s-au bucurat de acest prilej §i au alergat, desigur, la domnitor, cu acuzatii diferite, care demonstreaza insa tocmai ilogicitatea §i incoerenta acestora §i faptul ca singura sursa reala a acestor acuzatii fanteziste era invidia lor.

Insa voievodul, in amaraciunea lui, a inchis ochii la adevaratele motive §i a ascultat aceste plangeri nedrepte: fiind mdriia-sa indemnat de niste obraze mart bisericesti si mirenesti, pline de zavistiii si de rautate, au trimis la noi cu porunca mare pre duhovnicul lui, pre episcopul Nisis chir Mitrofan Thasitul, carele era sfetagorel de la manastirea Dionisiului, de ni-au zis au sa fac paretisis, de buna voia mea, sa-mi las scaunul, sa es, au sa ma scoa{a mdriia-sa cu sila si sa scrie la farigrad sa ma si catheriseasca. Pentru care lucru, mergdnd eu la curte marp seara (§tim ca porunca a venit „duminica, la vreme de

192 Opere, p. 226.

53

chindie" - n.n.) si, vorbind in taind cu mdriia-sa, i-am zis cum cd nu md las de vlddicie, de voia mea, si intr-acel ceas i-am si scris aceste 12 capete... 193.

Antim se disculpa in aceste puncte. Din tonul sau, smerit dar demn, se poate Tnjelege Tnsa ca mitropolitul avea Tncredere ca vechea dragoste §i prietenie a domnitorului nu s-a deteriorat cu totul, ci e doar Tntunecata temporar de evenimentele petrecute §i de multimea barf el or ce roiau Tmpotriva sa, pentru care §i face apelul: scoate den inima mdrii-tale acel ghimp, ca nu sunt (stie Domnul) precum ma socotesti mdriia-ta si precum jue yAcoaaaAyovu (= ma limbutesc) impotrivnicii miei si am nddejde pre Dumnezeu ca sa va descoperi dreptatea mea fara de zabava 194.

Mitropolitul face apel la dreapta judecata a domnitorului §i la credinja sa, §i nu la alte considerente, de alt ordin, oricare ar fi putut fi ele, ca sa Tl Tnduplece, Tnfati§andu-i acele puncte, de care era acuzat, pe larg, sj dezvinova^indu-se fara sa Tncerce sa fie catusj de pu^in lingusjtor sau ipocrit. Dimpotriva, in ciuda situa^iei in care se afla, Antim se adreseaza domnitorului cu fermitate §i chiar cu autoritatea pe care i-o dadea con§tiin{a curata de mitropolit al {arii, Tnal^at numai de Dumnezeu pana la aceasta treapta §i de om care §i-a facut, Tntru toate, datoria pe deplin.

Nu se teme sa discute despre cele ce i se imputa §i vorbe§te cu voievodul de la egal la egal, ca unul ce este mitropolit §i uns de Dumnezeu arhiereu, dupa cum §i el, Brancoveanu, era uns domn de acelasj Dumnezeu, raspunzand, in consecin^a, in fa^a puterii divine, in primul rand §i nu in fata autoritatii laice. Antim Tncepe sa-§i demonstreze nevinovatia prin afirmatia - pe care o face sub amenin^area afurisaniei ce o arunca insu§i asupra sa, in caz contrar - ca nu a viclenit §i nici nu a vrut niciodata raul domnitorului, iar daca a vorbit vreodata impotriva lui, la predica sau cu alte ocazii, a facut-o numai din datoria pastorala, ca un pastor sufletesc, iar nu cu viclesug 195.

Apoi ii aminte§te voievodului ca nu a urmarit niciodata profitul personal, ca nu a venit in Jara din proprie initiativa, cu scop egoist (desj nu spune la indemnul cui sau la cererea cui a venit) §i nici nu a urmarit sa ajunga egumen, episcop sau mitropolit, iar prezen^a lui in aceste demnitati a fost, Intr-un mod vizibil cu ochiul liber, spre profitul locurilor unde a pastorit §i al Intregii ^ari196.

Mai spune ca cei care ii vor raul lui, mitropolitului, doresc acelasj rau §i domnitorului insu§i, din care vor sa faca subiectul oprobriului §i al clevetirilor, in cazul in care acesta ar lua o decizie atat de grava, de a-§i alunga din scaun mitropolitul.

Antim are smerenia sa nu afirme ca populatia II prive§te cu respect §i cu frica, ca pe un sfant, con§tiinta pe care o avea, desigur - ceea ce, vom vedea mai tarziu, se deduce din atitudinea asasinilor lui de a-1 duce departe de {ara pentru a-1 ucide, fara §tirea locuitorilor, §i din consternarea §i indignarea generala cu care a fost primita vestea acestei crime, care s-a

193 Ibidem.

194 Ibidem.

195 Idem, p. 227.

196 Cf. Idem, p. 229.

54

pastrat mult timp in sufletele contemporanilor sai -, multumindu-se doar cu a-i atrage atenjia domnului asupra gravitatii faptului de a caterisi, fara vina, un mitropolit.

Antim Ti aduce §i o proba a credibilitatii sale, aceea ca ar accepta o confruntare directa §i publica, cu adversarii sai, in care §tie §i are incredere ca Dumnezeu i-ar rusina pe acuzatorii lui, prin el, pe care, de altfel pre cei ce sunt pricina rautapi li stiu cine sunt, ca

1 Q7 1 QS

[§i] cum ma stiu insumi pre mine , numindu-i neschimbatori din rau . Din aceste cuvinte ne putem convinge sj de for^a alocutiunilor lui, in fa^a carora probabil ca nu mai indraznea nimeni sa mai rastalmaceasca adevarul.

Antim Ivireanul are atat de mult con§tiin{a nevinova^iei, incat Ti aseamana pe vrajmasji sai cu Iuda: Intre celialalte mozavirii si vdnzari ce-mifac, ca Iuda pre Hristos, au zis catre mdriia-ta, eel ce au zis, cum sdfiujdcut 24 de capete asupra mdriei-tale impotriva, ce, si cu ce voiu sdfac. Intreabd pre pdrintele Nisis, sa-p spue acele capete ce zic, ca i le-am cetit intr-acel ceas ce au pomenit de iale, fiind de fa^d si Odrianul, care capete eu vream sa le ardt mdriei-tale tocmai de atunce si sa-i cer voe sa ma lasi sa-i afurisesc de faia pre cei ce le scornesc; dara n-au vrut sa ma lase unii. Iar de vei pohti mdriia-ta sa p le trimii sa le cetesti, sa vezi ce cinste imifac fiii miei cei sufletesti si ce vorbesc pentru mine; ci zicdndeu aceluia ce p le-au spus, cum ca s-au lunecat si el cufirea, ca tol oamenii si cum ca toate le am insemnate capete si nevrdnd sa i le cetesc, ca nici aveam vreme, nici imi iaste drag sa le mai auz, au zis catre mdriia-ta to ca>airdXoi> (= contrariul). Dumnezeu sa le faca plata fiestecaruia dintr-insii, dupafaptele lor; eu sunt gata 199.

Du§manii mitropolitului mersesera pana Tntr-acolo incat TI acuzasera de fapte impotriva domnitorului, pe care el le descoperise ca se pusesera la cale de altii, pe care nu-i nume§te, din cauza, probabil, ca erau fete „sus-puse" §i pe care domnul ii §tia §i el, fara Indoiala, foarte bine. Antim ii avea ca martori pe insusj Mitrofan de Nyssa §i pe mitropolitul de Adrianopol, ca sa probeze adevarul spuselor sale.

In legatura cu demisia sa, mitropolitul nu vrea sa renun^e la aceasta demnitate, nu pentru sine, ci pentru ca a face de buna voie „paretisis" este impotriva canoanelor bisericesji, caci calcdm porunca si fagaduiala si Dumnezeu nu glumeste . Dar, de§i ca autoritate eclesiastica, este supus lui Dumnezeu, totusj, pentru dragostea mdriei-tale, de ne vei porunci, vom face, pentru ca sa nu socotesti ca-p stam impotriva; numai fa, mdriia-ta, socoteala dreapta si cufrica lui Dumnezeu 201.

Insa voievodul trebuie sa Jina seama de considerentul ca, precum nu are voie nici macar sa desparta doi oameni simpli uni^i prin casatorie, caci este legatura sfanta, cu atat

197 Ibidem.

198 Ibidem.

199 Ibidem.

200 Idem, p. 230

201 Ibidem.

55

mai putin nu Tl poate despai^i pe vladica tarii de treapta lui, ca iaste impreunare duhovniceasca, iar el are datorie, pdnd la varsarea sdngelui, sd nu-s paraseasca turma..202.

Singurul „compromis" pe care il face mitropolitul in aceasta Insjruire a ratiunilor care sunt de partea lui, este acela de a-i aminti domnitorului tarii, ca unui domn cretin 203, ca nu sd cuvine sdfiu lipsit acum, la batrdneiele mele, de amdndoao: si de turma ce mi s-a tncredinfat de la Dumnezeu, ca unui nevrednic, si de munca si de osteneala tinerelelor mele 204 . Antim aducea in atentie, astfel, in subsidiar, o lege vechitestamentara §i In acelasj timp, un canon bisericesc, prin care se interzice pedepsirea cuiva de doua ori pentru aceeasj vina.

Acest apel la compatimirea domnului, ce poate parea o umilire din partea mitropolitului, este Insa urmat de o luare de pozi^ie sj mai tran§anta, prin care i se repro§eaza acestuia ca pleaca prea repede urechea la ce spun clevetitorii, §i anume ca el, mitropolitul, a acumulat datorii, acuzajie la care raspunde foarte vehement ca: am cheltuit ca la o casa a mea, cum cheltuieste fiestecine la casa sa si ca un pastoriu adevarat, iar a nu ca un naemit care junghe si strica. §i alta: pre aceste vremi as pohti sd stiu, cine nu iaste datoriu, din cat, ne fiiarbem intr-aceasta ticaloasa de lard? Ca intdi si pre mdriia-ta te auz totdeauna zicdnd cum ca iaste datoare Iar a cu doao sute si mai multe de pungi; oare acea datorie mdriia-ta o fact, au intdmplarile vremii? Adevarat, intdmplarile vremii 205.

Cu alte cuvinte, Ii atrage atenjia lui Brancoveanu asupra faptului ca, daca este sa acuze pe cineva ca are datorii, el, domnul, e primul care are cele mai mari datorii, dar nu din cauza ca nu gestioneaza bine averea tarii, ci pentru ca acestea sunt cerintele vremii §i altfel nu se poate iesj din impas, fara a te Indatora altora. Acesta nu este glasul unui om care a gresjt §i cere Indurare, ci al unui om care face apel §i la prietenia cu domnitorul, dar §i la o dreapta evaluare a Intregii situa^ii, cu mult curaj §i simj al raspunderii.

Ultimul punct pe care II scrie Antim Ivireanul ne ofera posibilitatea sa „admiram" In toata „splendoarea" ei, ipocrizia, dar §i irationalitatea, izvorand probabil dintr-o invidie §i rautate oarba, a celor care II acuzau pe acesta.

Intr-o Jara Romaneasca in care, de la boieri pana la ierarhi §i negustori, foarte multi erau greci, deci straini, mitropolitului i se imputa faptul ca nu era roman, „acuzatie" la care el raspunde cu dreptate (§i cu multa rabdare §i smerenie, a§ spune) ca in Hristos suntem top una §i ca Dumnezeu aufacut lumea si oboda pentru top , cu atat mai mult cu cat el nu este, nu a fost §i nu va fi singurul arhiereu strain In aceasta tara.

A doua scrisoare dateaza din 3 februarie 1712. Se pare ca, In trei saptamani, domnitorul nu luase inca o decizie definitiva cu privire la Antim §i era Inca in cumpana, Insa, dupa cum se afirma In aceasta scrisoare, facuse investigatii in legatura cu datoriile

202 Ibidem.

203 Ibidem.

204 Ibidem.

205 Idem, p. 231.

206 Idem, p. 231.

207 Ibidem.

56

mitropolitului §i aflase, in parte, justificarile necesare pentru cheltuielile acestuia. Aceasta demonstreaza ca toate celelalte acuzajii fusesera lasate de-o parte ca nefondate §i aceasta ramasese singura ce putea fi mai serioasa. Mitropolitul cere din nou domnitorului: nu lasa sd-p spurce unii si alpi auzurile, cu vorbele lor cele otrdvicioase 208.

Domnitorul s-a dovedit Insa, ca Tntotdeauna, mai degraba cumpatat, §i o marturie pentru aceasta este Tnsusj faptul ca, de§i initial Ti daduse lui Antim un ragaz de numai 15 zile ca sa demisioneze209, totusj nu s-a grabit sa Tmplineasca ceea ce promisese §i a dat aten^ie dezvinovatirilor acestuia, cercetand acuza^ia cu privire la datorii, poate §i pentru a lasa sa mai treaca timpul §i sa se calmeze apele §i pentru a da satisfacjie §i a nu-i ofensa teribil pe acuzatori, care, sa nu uitam, erau mari fe^e biserice§ti §i mirene§ti, dupa cum preciza Antim, unii, poate, mari ierarhi, altii boieri important care se vor fi sim^it, cine §tie cum, deranja^i de mitropolit §i de obiceiul acestuia de a striga adevarul de la amvon.

Dupa ce, prima data, Antim Ti asemanase cu Iuda, acum Ti compara cu Irod §i afirma - parafrazand condacul 6 din Acatistul Buneivestiri - ca a redactat scrisoarea anterioara socotind ca (...) vei lasa pe Irod (pre carele te indeamna sa fact aceasta) ca pre un mincinos, ca nu stie a cdnta Alliluia si nu vei intra inpdcat cu mine si in clevetirea a toatei lumi 21°. Aceasta arata ca, mai mult decat to^i, cineva insista In mod aparte pentru Tndepartarea lui.

Cantarea parafrazata de Antim se refera la magi, ca la ni§te filosofi §i Tnjelepti ce nu au ascultat de Irod, ci de Dumnezeu §i este, implicit, un Tndemn la Tn^elepciune adresat voievodului ca, precum aceia nu s-au facut partasj la crima §i nu L-au denun^at pe Pruncul Iisus Hristos, nici el sa nu devina complicele celor ce Tncercau asasinarea morala a mitropolitului nevinovat. §i din nou ii spune sd-p fie mild de bdtrdneiele mele si de neputintele ce am 2U, dar hotara§te ca, dupa ce acesta va fi clarificat situa^ia datoriilor §i nu se va mai considera ca a facut vreo paguba - precum te-au luminat Dumnezeu de ai aflat chiverniseala celor trei pungi (precum mi-au zis Nisis) sa afli si celorlalte 4 si sd-mi iai zapisele de la datornici sa mi le dai in mdna mea 212 - atunci va demisiona, daca domnul insista, pentru ca, in caz contrar, chiar daca va fi caterisit, o asemenea caterisire, fara niciun motiv, va fi, ca §i in alte cazuri, batjocurd Besericii lui Dumnezeu si Sfintelor Taini 213, iar eel ce va urma in scaunul mitropolitan va fijdrddelege214.

Ca o paranteza fie spus, pana la urma Antim a fost caterisit, dar nu la cererea lui Constantin Brancoveanu, ci a lui Nicolae Mavrocordat, patru ani mai tarziu, iar in scaunul sau a suit tocmai Mitrofan de Nyssa.

208 Idem, p. 252.

209 Cf. Ibidem.

210 Idem, p. 233.

211 Ibidem.

212 Ibidem.

213 Ibidem.

214 Ibidem.

57

Mitropolitul termina scrisoarea smerindu-se §i facand apel la compasiunea domnitorului: lard mariia-ta fa ca un domn cretin si milostiv si nu ma lasa sa es obidit si cu lacrdmile pe obraz, ca va fi pacat. §i precum nu te pripesti la cele politicesti a face rasplatire, pentru cinstea domniei, asa nu te pripi nici la cele besericesti, pentru cinstea lui Dumnezeu

In urma acestor scrisori, voievodul a renun^at la interna de a-1 obliga pe Antim Ivireanul sa faca „paretisis", precum §i la aceea de a-1 scoate cu for|a din scaun, cerand caterisirea lui. Dar intrigile nu s-au potolit §i, daca nu 1-au putut atinge nici in ultimii doi ani de domnie ai lui Brancoveanu, nici in urmatorii doi ani cat a domnit §tefan Cantacuzino, §i- au gasit Tnsa prilejul sa-1 rapuna, dupa suirea pe tron al lui Nicolae Mavrocordat, om plecat stapanirii turcesji. Dar caterisirea care a urmat a fost „batjocura Besericii lui Dumnezeu sj Sfintelor Taini", cum profe^ea Antim, §i nu vafi, nici sa vaputea numi, eel de pe urma mea, pre lege . Principalul autor moral al acestei crime oribile va fi Tnsa Mavrocordat, dupa cum vom vedea mai departe.

1.6. MOARTEA MARTIRICA

Providenja a vrut ca sfarsjtul martiric al marelui Mitropolit Antim Ivireanul sa fie Tnvaluit in taina. A§a cum a trait o via^a plina de demnitate §i de curaj, Tntotdeauna in slujba celorlalti §i niciodata pentru sine, a§a a §i murit. Mormanrul sau a fost facut de ape, care au acoperit moa§tele sale in intimitatea adancurilor lor, pazindu-le parca de rautatea §i nerecuno§tin^a oamenilor.

Dupa moartea martirica a binefacatorului sau (cum Tnsu§i Antim 1-a numit), domnitorul Constantin Brancoveanu, din 1714, §i dupa moartea crunta a urmasjalui acestuia, §tefan Cantacuzino - care 1-a facut pe Antim sa blesteme stapanirea turceasca -, in 1716 a venit randul lui Antim sa plateasca pret de sange pentru curajul de a fi vorbit §i de a se fi manifestat impotriva turcilor, ca unul ce iubea dreptatea §i adevarul mai presus de toate.

Dupa numai doi ani de domnie, era randul lui §tefan Cantacuzino - in care Antim T§i pusese multe speranje - sa fie mazilit §i dus la Istanbul impreuna cu tatal sau, marele stolnic §i carturar Constantin Cantacuzino, Imparta§ind Intr-un mod asemanator prin tragism, soarta lui Brancoveanu §i a familiei sale: „Bietii oameni, cari erau inchisj la Ba§bachiculi, fura condu§i In carcerile de la Bostangi-Ba§i unde, In Duminica Sfintei Treimi, in 7 iunie 1716, la ora patru de noapte, fura spanzurati, intai Principele §tefan, §i apoi parintele sau, iar

215 Ibidem.

216 Ibidem.

58

capetele lor taiate, apoi golite §i umplute cu cal^i, se trimisera Marelui Vizir la Adrianopol"217. Nemaiavand Tncredere in domnii romani, turcii Tl a§aza principe al Valahiei pe Nicolae Mavrocordat.

Ca cei straini de neam §i care nu T§i vedeau decat interesele personale - a§a cum era noul domn, Nicolae Mavrocordat, instalat la 30 ianuarie 1716, care initiaza in Jara Romaneasca domniile fanariote, dupa ce fusese domn §i in Moldova - Tl urau §i Ti doreau moartea lui Antim, este oarecum mai u§or de in^eles. Ceea ce e mai greu de Triples este atitudinea conationalilor sai - a celor care Ti devenisera conationali prin „romanizarea" sa -, adica a conspiratorilor Tmpotriva lui Mavrocordat, care 1-au implicat §i pe Antim in razbunarea lor.

Dar sa ne amintim faptele. Dupa moartea lui §tefan Cantacuzino (domn Tntre 1714- 1716 §i spanzurat, dupa cum am vazut, Tmpreuna cu tatal sau, in beciurile Tnchisorii din Istanbul, dupa care au fost batjocoriti public, amandoi), turcii nu mai au Tncredere In domnii pamanteni §i Tncep sa numeasca, §i in Jara Romaneasca, domni fanarioti, care T§i cumparau cu bani grei tronul de la sultan.

Trebuie spus ca Nicolae Mavrocordat era fiul dragomanului Portii Alexandru Mavrocordat Exaporitul, un om cult, dar lipsit de demnitate §i de idealuri Tnalte. La Tnceputul domniei sale, se pare ca el pastrase relatii bune cu Mitropolitul tarii, Antim Ivireanul, desj exista §i indicii contrare, cum ar fi neparticiparea lui Antim la Tnmormantarea Porfiriei Mavrocordat (sotia domnului), la care Antim s-a scuzat ca era bolnav de podagra (ceea ce era adevarat, caci Tnca de la Tnceputul anului 1712 se plangea de boala) sj doar a rostit omilia funebra, cand cortegiul a ajuns la Mitropolie.

Contextul international este destul de agitat. Rusia pierduse In 1711, In batalia de la Stanile§ti, razboiul Tmpotriva turcilor. In acea lupta Brancoveanu ramasese In expectativa, neintrand in lupta de partea ru§ilor §i a lui Dimitrie Cantemir, dar o parte din armata lui, condusa de Toma Cantacuzino - se spune, cu §tirea §i cu voia lui Antim Ivireanul -, a trecut de partea acelora. Ceea ce a starnit mania turcilor §i era sa il coste pe Antim, atunci, scaunul de mitropolit.

Austria §i Imperiul Otoman intra in razboi in 1716 §i victoriile lui Eugen de Savoia ii fac pe turci sa fie §i mai suspicio§i fata de Jarile Romane supuse lor, Jari creatine §i care nadajduiau de mult sa T§i ca§tige independent. Boierimea locala T§i punea, in acest sens, speranje in austrieci. Astfel meat, dupa cum ne poveste§te Radu Popescu, trupele trimise de Mavrocordat sa pazeasca grani^ele de vest ale tarii Tmpotriva incursiunilor austriece, „simuleaza risipirea In urma unui atac dat de numai 200 de «catane», In timp ce alte trupe austriece coboara frecvent in Jara Romaneasca pentru prada, in Tn^elegere cu boieri ca Barbu Brailoi, Staico Bengescu §i marele ban §erban Bujoreanu"218.

Iar cronicarul Radu Popescu ne informeaza ca: „(pe) candu au fost pe la Santa Mariia mare s-au slobozit o seama de catane pa la Caineni, de au venit pana la Pite§ti. Decii

217 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 50.

218 Matei Cazacu, Cum a murit Antim Ivireanul, in rev. Mitropolia Olteniei, 1970, nr.7-8, p. 672.

59

capitanul §i vamesji ce era acolo au trimis degrab carfj la domnu, dandu §tire de acele catane ca au venit pana acolo §i cum ca le iaste gandul sa treaca spre Bucure§ti. Care scrisori viind a treia zi de Santa Marie, s-au sfatuit domnul cu boiarii ca iaste bine sa iasa domnul cu toata boierimea sj cu slujitorii afara din Bucure§ti la Copaceni, au la Calugareni, sa lege tabara acolo §i sa §aza, pana ce vor mai vedea ce fac aceste catane ce turbura {ara §a rau. §i a§a au facut, ca au ie§it domnul din Bucure§ti §i s-au dus pana la Calugareni §i acolo vrea sa saza"219.

Scrisorile prin care domnitorul era anun^at de o iminenta invazie austriaca se vor dovedi false, o Tnscenare bine ticluita de du§manii acestuia. Dar vedem, din propriile lui vorbe, ca Radu Popescu nu este obiectiv, caci, de§i domnul se sfatuie§te „cu toata boierimea" sa piece din Bucure§ti (cu boieri §i cu slujitori cu tot, deci cu toata curtea - §i ma Tntreb doua lucruri: cine mai ramanea sa guverneze Jara §i cat de Tnfrico§at trebuie sa fi fost domnitorul §i de Tngrijorat pentru viaja lui, de ar fi fost in stare sa ia toata curtea cu el ?), §i, de§i cronicarul scrie ca „a§a au facut", totusj nu au facut a§a, caci cu non^alan^a tot el ne spune, ca „au ie§i (numai - n.n.) domnul din Bucure§ti §i s-au dus pana la Calugareni. . .".

E clar ca Radu Popescu vrea sa spele cumva rusjnea lui Mavrocordat §i sa acopere la§itatea lui. Dar domnul nu pleaca singur, ci ia cu el pe mitropolit, sau mai degraba il sile§te, caci acesta nu era de acord cu el.

Mai aproape de adevar sunt alti doi martori ai evenimentelor, Anton Maria Del Chiaro §i Mitrofan Grigoras. Acesta din urma, in Cronica sa, scrie ca „la plecare, domnul lua cu sine pe Antim, mitropolitul Ungrovlahiei §i Tnca pe ca^iva dintre boierii munteni"220, deci nu pe to^i, cum, idilic, ne prezinta Radu Popescu.

Iar Del Chiaro spune ca: „0 companie a unui regiment nem^esc trecu Oltul, sub comanda unui locotenent, §i ocupa fara rezisten^a Cainenii, sat de vama sj de hotar, dincoace de Sibiu. §tirea ajunse sub o forma exagerata la Curtea lui Mavrocordat." - ceea ce ne convinge ca era vorba de un complot, dar §i ca cei care Tl organizau cuno§teau §i se bazau pe frica §i la§itatea domnitorului -, iar „vineri, 4 septembrie 1716, o ora Tnainte de apus de soare, lumea alerga pe ulitele Bucure§tiului strigand: nem^ii, nemtii! Domnitorul, Tnspaimantat, T§i facu in graba bagajele §i Tmpreuna cu ai sai Tncalecara §i o luara repede spre Giurgiu, cetate turceasca a§ezata pe malul Dunarii, la departare de 15 ore de drum de Bucuresti"221.

Dar ce nevoie avea Mavrocordat sa ia cu sine un om care nu Ti Tmparta§ea vederile, adica pe Antim? Dupa cum se poate Tnjelege din cunoa§terea atributiilor mitropolitului, in absenja domnitorului de drept, Antim putea, Tmpreuna cu sfatul boierilor, sa unga un nou

219 Radu Popescu, op. cit, p. 257.

~20 Mitrofan Grigoras, Cronica fdrii Romdne§ti (1714-1716), in D. Russo, „Studii istorice greco- romane. Opere postume, vol. II, Funda^ia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II" , Bucuresti, 1939, p. 442, apud. Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit., p. 797.

221 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 52.

60

domnitor. De aceea Mavrocordat 1-a luat cu sine, pentru ca adversarii sai sa nu instaleze un alt domn, „situatie in care Mavrocordat n-ar mai fi scapat cu viaja din mainile turcilor".22~

Acelasj lucru afirma §i N. §erbanescu: „Tn lipsa domnului, dupa cea mai veche datina, mitropolitul avea puterea sj raspunderea"223 §i tot el ne informeaza ca domnitorul a plecat „Tn seara aceleiasj zile"224, deci pe 18 august (adica a treia zi dupa Sfanta Maria, dupa cum scrie Radu Popescu).

Discrepant dintre data de 4 septembrie, a lui Del Chiaro, sj data de 18 august, stability dupa cronicarul muntean, nu a fost solutionata, Tnsa tindem sa credem ca e vorba de ziua de „vineri 17/28 august 1716"225, Tntrucat a§a ne indica §i „un document german datand din 25 august stil nou, prin care generalul Steinville, comandantul fortelor austriace din Transilvania, raporteaza lui Eugeniu de Savoia ca a trimis in Jara Romaneasca doua deta§amente pentru a face o diversiune, fund sprijinit §i de boierii locali, ostili lui Nicolae Mavrocordat"

Datarea stability de M. Cazacu este Tnsa in urma cu o zi, in comparatie cu Radu Popescu. Tocmai de aceea vom vorbi de 18 august §i nu de 17 august. In noaptea lui 18 august 1716, Antim este luat cu for|a de domnitorul Tnspaimantat §i dus spre Dunare. Radu Popescu ne vorbe§te de un prim popas la Calugareni, dupa cum am vazut, iar Mitrofan Grigoras e de acord cu el227. Del Chiaro ne informeaza: „Catre miezul noptii, spre a mai odihni caii, se opri Tntr-un sat, Odaia, §i poposi in bordeiul unui taran unde ceru de baut. Se Tncinse aici o discutiune Tntre el §i Antim, Mitropolitul Valahiei, care numai vroia sa-1 urmeze..."228.

Mavrocordat dorea ca mitropolitul sa Tl inso^easca pana la Istanbul, daca era nevoie, Tnsa, dupa Del Chiaro, Antim refuza, „sustinand ca sub niciun pret nu-§i poate parasi turma, mai cu sama in Tmprejurari nenorocite ca acestea, cand se putea ivi vre-o rascoala din lipsa Domnitorului §i a Mitropolitului"229.

Din acest amanunt istoriografic, observam Tnalta con§tiinta pastorala §i iubirea lui Antim fata de poporul care nu era al sau, dar pe care Tl sim^ea ca pe al sau. §i domnitorul §i mitropolitul erau straini fata de neamul nostru, dar numai unul se simtea integrat, cu toata fiinta lui, in destinul poporului roman.

223

' Mihail Gabriel Popescu, op. cit, p. 21-22. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii romane§ti $i a viefii religioase a romdnilor, vol. II, ed. II,

Bucuresti, 1930, p. 55, apud. Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit, p. 797, nota 99.

224

225

Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit, p. 797. M. Cazacu, art. cit., p. 672.

n2e C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei sub austriacf ', vol. I, Bucuresti, 1913, p. 20-21, nr.31, apud. M. Cazacu, art. cit, p. 672.

227

228

Cronica... , op. cit., p. 28, apud. M. Cazacu, art. cit., p. 673. Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 52.

~29 Ibidem.

61

Antim Ivireanul a fost silit, prin urmare, sa mearga cu domnitorul mai departe, de§i nu dorea acest lucru230.

Insa va interveni un episod foarte interesant, pentru Tntreaga derulare a evenimentelor, care schimba datele problem ei. Fiind Tnca la Odaia, lui Antim i se Tnmaneaza o scrisoare „de la un Avramie dascal ce era lacuitori in Mitropolie, Tntru care scriia ca sa sa Tntoarca Tnapoi, ca vine fecior[ul] lui §arban-voda cu multi nem^i din Jara Ungureasca §i cu catane, ca sa fie domnul tarai"231. aRadu Popescu insinueaza in mod nedrept faptul, ca aceasta scrisoare este unul din „me§te§ugurile vladicai Antim"232, insa vorbe§te laudativ de domnitorul infrico§at, care „ca sa nu caza Tntr-o primejdie mare, au lasat Calugarenii §i s-au tras la Giurgiov (Giurgiu - n.n.)"233.

Radu Popescu apare §i in aceasta remarca ca un cronicar partinitor, deoarece e clara aversiunea lui fata de mitropolit, cat §i lipsa unui comentariu moral cu privire la abdicarea domnitorului. Nici nu §tim daca scrisoarea era cu adevarat a lui loan Avramie, prieten cu Antim, §i ne miram cum a scapat acesta cu viaja, ulterior, de mania lui Mavrocordat.

Del Chiaro se pastreaza pe aceeasj linie a amanuntelor: „In timpul discutiunii Mitropolitul fu chemat afara din bordei, §i i se Tnmana o scrisoare sosita cu po§ta din Bucure§ti. Dupa ce o citi, intra in casa §i se adresa Voevodului cu urmatoarele cuvinte: « Alteta, nu mai este vreme de pierdut aci, vine Principele Gheorghe, fiul fostului Domnitor §erban Cantacuzino, din Transilvania, cu 12.000 de turci sa ocupe Valahia.»"234; la care veste, „Mavrocordat cuprins de spaima, porunce§te repede pregatirea cailor."235 Mitrofan Grigoras confirma faptul ca autorul scrisorii ar fi fost „Ioan Avramie"236, indreptatind insa, spre deosebire de Radu Popescu, gestul lui Antim de a aduce la cuno§tinta domnului continutul scrisorii.

Cu alte cuvinte, nu era vina mitropolitului ca primise o scrisoare cu un continut alarmant, menita sa induca in eroare, pentru ca ascunderea mesajului ar fi fost la fel de grava, daca aceasta se dovedea adevarata. Dar domnitorul nu va sta sa judece limpede lucrurile, a§a cum n-a facut-o nici cand a parasit In fuga Bucure§tiul, ci va lua decizii numai sub impulsul fricii, al urii §i al dorintei de razbunare. Sa urmarim Insa mai departe faptele care vor duce la deznodamantul tragic.

Daca loan Avramie este cu adevarat autorul scrisorii, ceea ce nu putem §ti este daca el a „trucat" evenimentele, sau daca chiar credea in ele. Se prea poate ca boierii „conspiratori", care pusesera la cale toata §arada, in speranja ca se vor descotorosi de Mavrocordat - caci era o §ansa destul de mare ca turcii sa-1 pedepseasca pentru lactate §i

930 Cf. Radu Popescu, op. cit., p. 258.

231 Idem, p. 257.

232 Ibidem.

233 Idem, p. 258.

234 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 52.

235 Ibidem.

236 M. Grigoras, op. cit., p. 28, apud. M. Cazacu, art. cit., p. 674.

62

neloaialitate §i sa Ti ia tronul Jarii Romanesji, ba chiar sa Tl §i omoare -, sa se fi folosit de Avramie, pe care Tl §tiau un apropiat al lui Antim, pentru ca acest mesaj alarmist sa ajunga la urechile domnitorului. Cei care au aranjat toata farsa cuno§teau foarte bine atat caracterul (sau mai bine zis lipsa de caracter a) domnitorului, cat §i intransigent mitropolitului, §i atitudinea acestuia prea pu^in agreabila fa^a de fanariotul plecat turcilor.

Nu a fost Tnsa vina lui Antim ca Mavrocordat a reactionat astfel: el nu ar fi trebuit, in mod normal, nici sa piece din capitala sj sa lase Jara fara aparare in fa^a unei armate straine §i nici sa repete gestul de a fugi, din cauza unei scrisori, fara macar a face efortul de a verifica autenticitatea informatiilor primite. Prin urmare, domnul nu a fugit spre Giurgiu din cauza acestei scrisori, ci din cauza panicii iscate in fiin^a sa, in fiin^a unui om fara prea mult caracter.

Despre ce s-a Tntamplat in drum spre Giurgiu, Radu Popescu ne informeaza, cu acelasj ton „mieros" fata de domnitorul care i§i pierduse capul de spaima: „mai mergand catva loc cu dansul [Antim] s-au rugat ca sa-1 lase sa se intoarca la Bucure§ti. Domnul 1-au poftit, ca pe un arhiereu, ca sa nu sa dezlipeasca de mariia-sa, pana se vor adevara aceste lucruri §i la ce sfarsjt vor sa iasa. Dar el nu vrea nicidecum, gasind multe pricini, una ca au venit cu carata numai cu doi cai §i fara a§ternut, far' de cheltuiala, alta §i ca un pastori ce iaste nu sa cade sa lase turma §i sa se duca in alta parte.

Iar domnul poftindu-1 sa mearga cu mariia-sa, i-au fagaduit ca de cate zice ca n-are §i n-au apucat sa-§i ia den Mitropolie, de niciunele nu-i va lipsi, ci-i va da de toate. Ci dar nicidecum nu i-au putut intoarce socoteala lui acea plina de vicle§uguri ce o avea in inema lui, ci s-au Intorsu la Bucure§ti"237.

Radu Popescu incearca sa arunce ru§inea in obrazul mitropolitului, dar cele despre care ne informeaza reu§esc tocmai contrariul, adica II acuza pe domnitor §i nu pe mitropolit. In loc sa fie domnul preocupat de soarta ^arii, el, care avea responsabilitatea de a asigura protectia supusjlor sai, acest lucru il face Antim, care se gande§te sa se intoarca pentru ca, macar el, ca mitropolit, sa fie alaturi de popula^ia care era de buna seama, §i ea alarmata de ve§tile unei posibile invazii straine, evenimente care nu lasau niciodata amintiri placute locuitorilor.

Antim nu s-a gandit, ca in cazul in care zvonurile ar fi adevarate (§i el probabil ca le credea adevarate), ar putea fi privit rau la intoarcerea in capitala, dupa ce II insotise pe Mavrocordat pana la granija §i nici nu s-a gandit ca ar putea fi considerat un „dezertor" ca §i domnitorul sau o iscoada a acestuia, caci in acele conditii, orice era posibil. El s-a gandit numai la binele pastoritilor sai.

Mavrocordat nu vroia sa II ia cu el pe Antim din simpatie, ci pentru ca sa T§i legitimeze gestul in fata turcilor, care ar fi putut intreba foarte bine: de ce mitropolitul are curaj ca sa se intoarca intr-o capitala asediata (dupa toate informatiile) de armatele austriece, iar domnitorul fuge mancand pamantul? Nu §tim ce boieri avea domnul In suita lui, dar

~31 Radu Popescu, op. cit, p. 258.

63

probabil nu prea multi (majoritatea lor erau acasa, preocupati probabil sa aranjeze tocmai plecarea lui definitiva), iar prezenja arhipastorului tarii era o garanjie pentru el, ca nu s-a speriat degeaba.

Insa Antim nu mai vrea sa faca niciun pas mai departe peste grani^a. Nu avea ce cauta in alta {ara, el, care era mitropolitul Ungrovlahiei §i nu putea concepe sa-sj paraseasca turma lui, care ii fusese Incredin^ata sj sa se autoexileze de dragul unui domn atat de „vrednic", meat la primul semn de primejdie este cuprins de panica §i alearga in brajele turcilor protectori.

Aluzia referitoare la bagaje pe care o gasim in textul lui Radu Popescu, reprodus anterior, ne confirma Inca o data, ca domnul 1-a format pe mitropolit sa-1 urmeze §i ca Antim nu facea parte din complot, daca a plecat fara ca macar sa aiba timp sa ia cu el cele necesare drumului. Domnitorul In schimb, II ispitea cu favoruri, incat ne Intrebam ce fel de „complotist" era Antim, daca I§i risca viaja astfel, pe de o parte calatorind cu Mavrocordat, iar pe de alta parte starnind cu buna §tiinta aversiunea acestuia, prin dorin^a sa manifesto de a se Intoarce §i de a fi alaturi de poporul sau, pe care el, domnul, II parasea atat de josnic. Grigoras ne prezinta evenimentele Intr-o lumina §i mai dramatica, Intrucat afirma ca Antim 1-a infruntat pe fata pe Mavrocordat: „Iara mitropolitul Antim n-a vrut sa-1 urmeze pana la Dunare ci i-a spus sa-§i continue drumul mult mai departe, deoarece de acum Inainte nu e nimic comun Intre el, domnul, §i Jara Romaneasca"238.

Aceste cuvinte Imi par foarte reale, deoarece statea In caracterul lui Antim sa le rosteasca. Ele dovedesc ca mitropolitul nu s-a pus deloc la adapost sj ca a crezut cu adevarat in scrisoarea primita de la loan Avramie §i In informatiile cu privire la interven^a armatei austriece. Nu credea, probabil, la acea data, cand domnitorul era pe punctul de a trece granija, ca II va mai revedea vreodata Intorcandu-se la Bucure§ti.

Ii spune In fa^a ceea ce gandea despre el, cu atat mai mult cu cat acesta se comportase sub orice a§teptare In vreme de pericol. Batran §i bolnav, facuse eforturi foarte mari ca sa II Inso^easca pana aici, neavand nici macar cele necesare unui drum lung, dar nu mai vroia sa fie mascota unui domn care, cu adevarat era papu§a turcilor.

Ne minim Insa, ca domnul nu 1-a omorat pe loc. Dar §tiind cele ce vor avea loc, putem spune ca nu din frica de Dumnezeu 1-a lasat Mavrocordat acum In viata, ci pentru a nu-§i agrava situatia. Asasinarea unui mitropolit nu era un lucru lesne de acoperit sau de disculpat, a§a incat prea fricosul domnitor o va face mai tarziu, dupa ce-§i va lua toate masurile de precautie, la umbra legilor §i prin interventii oneroase.

Mitropolitul revine la Bucure§ti, iar domnul ajunge In Giurgiu, sambata, 19 august

1716, „catre rasaritul soarelui."2"9

798.

238 M. Grigoras, op. cit., p. 29, apud. M. Cazacu, art. cit., p. 674-675.

239 M. Grigoras, op. cit., p. 443, apud. Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit., p.

64

Dar cum distance dintre Bucuresji - Calugareni §i Calugareni - Giurgiu sunt asemanatoare, putem stabili cu certitudine revenirea mitropolitului in Bucuresji, tot pe data de 19 august240.

Antim a lipsit deci o singura noapte din Bucure§ti. Domnul ajunge la Giurgiu §i li pune pe turci in stare de stupefac^ie241, dar §i de revolta - cum era §i normal - fa^a de persoana sa, Incat se afla la un pas de a fi ucis de acesjia. Del Chiaro ne relateaza astfel scenele petrecute atunci: „In Giurgiu curieri sosi^i din Bucure§ti adusera Insa sjirea ca niciun neamj nu se afla acolo; ca zvonul nesocotit a cauzat mare panica In popor, care §i-a parasit casele de frica sosirii tatarilor, cautand adapost In hanul lui §erban Voda, In eel al Sft. Gheorghe sj In manastirea Cotrocenilor. Turcii din Rusciuc, mai ales cei Inruditi cu bejenari^ii din Bucuresji, se Indarjira contra Voevodului fugar, acoperindu-1 cu insulte §i acuzandu-1 de ticalosje sj tradare fata de Marele Sultan, §i erau gata sa-1 sugrume, sau sa-1 trimeata legat la Adrianopol unde se aflase atunci Poarta. Mavrocordat §tiu sa Impace pe turci, explicand fuga sa ca fund rezultatul unei alarme false, puse la cale de cajiva rasvratiti. Turcii consimtita a se comunica §tirea Sultanului Intr-o forma mai moderata, iar Mavrocordat ceruse pentru garda personala un numar de turci, fiind parasit de semenii sai. Posedase el un firman care-1 declara serascher peste provinciile vecine Valahiei; ceru In baza acestui titlu a i se trimete grabnic cateva sute de tatari §i turci, cu cari porni spre Bucuresji unde sosi Joi, In 10 Septembrie"242.

Dar Inainte de a trece In revista Inapoierea „temperamentala" a domnitorului, ne vom ocupa de actiunile politice ale lui Antim, dupa Intoarcerea de la Calugareni. Acesta, „In diminea^a zilei de sambata 18/29 august 1716... a preluat conducerea tarii, Impreuna cu un sfat de boieri, alegand ca domn pe vornicul Patra§co Brezoianu"243.

Insa, dupa cronologia pe care am stabilit-o anterior, datele reale ale Intronizarii noului domnitor sunt 19/30 august 1716. Antim a procedat astfel la voinja boierilor, Intrucat nu credea ca Mavrocordat mai are putere sa se mai Intoarca §i pentru a nu lasa ^ara fara conducere.

Dupa un articol recent, care a stabilit cronologia evenimentelor, lucrurile se prezinta astfel: „Intre stilul vechi §i stilul nou exista o diferen^a de 11 zile. Daca am analiza cronologia lui Del Chiaro - pe stil nou - am stabili ca Mavrocordat a ajuns In Bucuresji dupa 1 1 zile - deoarece luna august are 3 1 de zile - adica pe 30 august stil vechi.

Insa daca am socoti ca veridica data fugii - aceia de 4 septembrie - Mavrocordat ar fi lipsit din Bucure§ti doar 5 zile §i astfel, ziua Intoarcerii fostului domn, pe stil vechi ar fi data de 24 august. (...) Avem astfel 3 date ale revenirii lui Mavrocordat In Bucure§ti : 30 august/10 septembrie (dupa Del Chiaro), 24 august/3 septembrie (dupa raportul [lui Tige

Cf. Pr. Drd. Dorin Picioruj, Viafa martirica $i sfdrqitul Sfdntului Antim Ivireanul, ms. comput., p.

241 q^ pr -^ <jjerbanescu, Mitropo litul Antim Ivireanul... , art. cit., p. 798.

242 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 52.

243 M. Cazacu, art. cit., p. 675.

65

catre Steinville] din 8 septembrie 1716) §i 23 august/2 septembrie (dupa varianta Letopisetului Cantacuzinesc). (...) Parerea pe care ne-o insusjm e aceea, ca data Tntoarcerii lui Mavrocordat in Bucure§ti e ziua de 24 august/3 septembrie"244.

Prin urmare, {ara a stat cinci zile fara domnitor, interval in care boierii §i mitropolitul 1-au ales pe Patra§cu Brezoianu, insa lucru ciudat, Mitrofan Grigoras afirma ca aceasta s-a Tntamplat „fara §tirea lui"245.

Pe 24 august/ 3 septembrie are loc confruntarea, care se va dovedi sangeroasa, a boierilor cu domnitorul fugar, Tntors acum §i doritor de a iesj de sub incident penibilului. Insa felul in care alege sa faca aceasta nu Tl onoreaza in niciun caz, ci mai mult arunca asupra lui oprobriul contemporanilor §i al istoriei. Nicolae Mavrocordat „este Tntampinat de o delegare de boieri la fantana Radului Voda"246, care vroiau probabil a se Tmpaca §i a face pace cu domnitorul, iar el, „ca o heara salbatica, Tndata au taeat pe Patra§cu vel dvornic Brezoeanul acolea in drum §i iar au Tnceput a pune pe boeri in opreala"

Se poate ca acesta din urma sa fi facut parte din delegajia boiereasca, fie din cauza ca n-a §tiut ca fusese ales domn, cum zice Gregoras, ceea totusj pare suspect, fie pentru ca mai credea ca inca mai poate sa-i arate domnitorului ca ii este credincios §i ca totul nu a fost decat o neinjelegere, §i eventual, sa i§i ceara iertare.

Dar este evident ca nu a mai avut ocazia sa se disculpe, pentru ca temperamentul coleric al lui Mavrocordat 1-a redus la tacere, spre a fi pilda, probabil, celor care ar mai fi incercat detronarea sa. Abia intrat in Bucure§ti, domnitorul vroia sa dovedeasca faptul ca for|a este de partea lui, insa istoria amendeaza maltratarea con§tiintei unui popor §i impunerea silita a conducatorilor uzurpatori. Iar fanariotii, In ciuda faptului ca au facut §i fapte bune, au fost Intotdeauna privi^i ca ni§te uzurpatori, Intrucat erau numi^i numai de poarta otomana §i erau supusj acesteia.

Acum Incep evenimentele tragice care vor duce la caterisirea §i martirajul lui Antim Ivireanul. Domnitorul este avid de razbunare §i marturii despre caterisirea lui Antim ne da Radu Popescu: „Insa fiind in scaun §i cerand lucrurile pe amanunt, au aflat toate cate au grait §i le-au me§te§ugit vladica Antim ca sunt minciuni.

Aflat-au §i toate sfaturile ce facusa cu o seama din boiari impotrivnici §i toate ponturile ce le a§azasa impotriva domnului. Ci dupa nestampararea lui Antim vladica, facand sfat cu to^i boiarii, au trimis la Jarigrad, la patriarhul, de i-au spus toate rautatile §i amestecaturile lui, §i cum au facut sfaturi rele impotriva domnului §i a tarii, §i de acolo i-au venit catherisis §i au ales mitropolit pe Mitrofan, care mai nainte au fost Nisis"248.

Radu Popescu reia aici acuzatiile pe care le-am dovedit ca nefondate, din insusj comportamentul lui Antim. Dar nici nu credem ca pe domnitor II mai interesa sa afle

244 Pr. Drd. Dorin Picioruj, art. cit., p. 10.

245 Ibidem.

246 M. Cazacu, art. cit., p. 675-676.

247 Idem, p. 676.

248 Radu Popescu, op. cit., p. 259.

66

dreptatea: el fusese Tnfruntat §i lasat in primejdie de moarte de mitropolit - Tnsa nu din vina lui Antim se afla in acea primejdie, ci din vina lasjtatii sale - §i dorea sa T§i potoleasca ura cumplita. §i spun aceasta, pentru ca nu se va multumi numai cu Tndepartarea lui din scaunul arhieresc, cu caterisirea lui, despre care ne-a informat cronicarul, ci va trece la fapte mult mai abominabile.

Imediat, in aceeasj zi in care s-a intors sj in care 1-a ucis pe Patra§cu Brezoianu, Mavrocordat Tl convoaca pe mitropolit la sine, moment despre care ne da o marturie detaliata Del Chiaro: „Tntors la Curte porunce§te sa fie chemat Mitropolitul Antim care, de frica turcilor, se hotarase sa asculte de ordin, §i era gata sa fie ucis de ace§tia in momentul scoborarei din radvan pentru a sui scarile palatului.

Nu fu dus in fata Domnitorului, ci fu Tnchis sub paza stra§nica Tmpreuna cu preotul Giovanni Abrami, Venetian de rit grec §i predicator la Curte, §i eel ce anuntase pe Mitropolit de sosirea Principelui Gheorghe Cantacuzino" . „Credulitatea" lui Antim in privinta faptului ca urma sa fie primit la palatul domnesc poate parea unora prea „naiva", dar ea este o dovada a con§tiintei curate a mitropolitului, care nu se §tia vinovat de nimic §i care actionase numai spre binele tarii, in lipsa domnitorului care daduse bir cu fugitii.

Mitrofan Grigoras completeaza marturia lui Del Chiaro despre acest eveniment: „cand intra la Curte in radvan, ca de obicei, ca sa se Tntalneasca cu domnul, turcii 1-au oprit, 1-au dat jos din radvan §i, smulgandu-i barba §i parul capului §i tarandu-1 jos, 1-au Tnchis Tntr- o casuta a Curtii ca sa-§i aduca aminte de tot ceea ce facuse"250.

In bataie de joe, 1-au apucat de barba bogata §i de parul lung, pentru a-1 umili sj mai mult. Ultimele cuvinte ne rememoreaza scena in sine: probabil ca Antim va fi protestat pentru acest tratament violent §i inuman (la care turcii 1-au supus din porunca domnitorului, desigur) §i va fi Tntrebat motivul pentru care se Tntampla acestea, iar turcii vor fi raspuns cu o ironie cruda, ca va avea timp sa-§i aminteasca motivele, cat va sta Tnchis.

Antim §i-a semnat actul de renuntare la vrednicia de mitropolit (paretesisul)251, desj cunoa§tem deja ce parere avea despre asemenea acte smulse cu forta. Mai fusese pus odata In situatia de a-§i da demisia, dar reusjse sa faca sa triumfe adevarul.

Insa Mavrocordat nu era Brancoveanu, nu era un om care sa asculte de argumentele ratiunii §i ale bunului simt. Del Chiaro scria, vorbind despre caracterul lui Mavrocordat: „marturisesc ca nu-mi puteam explica cruzimea acestui print erudit §i mare iubitor de talente §i mai cu seama generos cu strainii, fata de cari avea o purtare atat de civilizata §i le purta grija de cele necesare traiului; un om care ar merita toata lauda, daca n-ar fi dat administratia tarii pe mana catorva minisjxi, du§mani ai propriei lor tari pe care o ruinara, punand patimile lor Tnaintea interesului §i lini§tei publice. . ,"252.

249 Anton Maria del Chiaro, op. cit, p. 52-53.

250 M. Grigoras, op. cit., p. 28-29, apud. M. Cazacu, op. cit., p. 676.

251 Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit., p. 67. Dar Damian P. Bogdan e de parere ca Antim a refuzat sa-si dea demisia, cf. Damian P. Bogdan, art. cit., p. 636.

252

Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 53.

67

in locul lui Antim Ivireanul este numit mitropolit vechiul sau inamic, Mitrofan de Nyssa, fostul duhovnic al lui Brancoveanu §i autorul denigrarilor care au avut ca rezultat neTn^elegerile dintre Antim §i domnitorul martir. Atunci nu Ti iesjsera planurile lui Mitrofan de a se Tnscauna mitropolit in locul lui Antim, Tnsa acum §i-a gasit in Mavrocordat un complice pe masura caracterului sau duplicitar §i a dorin^ei sale de putere.

Mavrocordat apeleaza la Patriarhul ecumenic Ieremia al Ill-lea (1716-1726) pentru a- 1 caterisi. Gramata patriarhala (despre care se crede ca reproduce aproape fidel cuvintele scrisorii lui Mavrocordat, Tntrucat pare dictata sau copiata) a fost semnata de 1 1 episcopi sinodali, cu excep^ia patriarhului Tnsu§i253 §i este datata: „august 1716"254.

S-a propus §i o alta teorie, care susjine ca „Tnca din timpul fugii sale la Rusciuc (care s-a Tntamplat dupa trecerea domnitorului, la un moment dat, in Bulgaria - n.n.), Nicolae Mavrocordat trimisese, probabil, scrisori catre patriarhul din Constantinopol, cerand pedepsirea lui Antim"

Sultanul Ahmed al Ill-lea (1702-1730) - care primise §i el o scrisoare de la domnitor - Tl pedepse§te §i el pe Antim la surghiun in Muntele Sinai.256 Ambele acte oficiale, care au determinat scurtarea vietii mitropolitului, au fost aduse in {ara de capuchehaia Dimitrie Iuliano Tntre 4-5 septembrie/ 15-16 septembrie

Ni s-a pastrat actul caterisirii sale, in care se spun urmatoarele:

„Ieremia, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Constantinopolei, Romei noi §i patriarh ecumenic.

Vina revolutiei sj a rascoalei este foarte grea §i condamnata de Dumnezeu §i de oameni, ca o cauza a multor neregularita^i §i a dezordinei. Caci ea a tulburat de multe ori institutii divine §i umane; ea a facut din aceea ce este nemuritor, muritor.

Aceasta a facut pe un om demn de infern, §i celor aflatori in multe bunata^i, le-a facut cele contrare in tot felul. Pentru care celor ce, Tntr-un mod oarecare Tndraznesc (a face) aceasta, li se prescriu de legile divine grele pedepse; §i revolutionary se supun la suferin^e meritate. Fiindca fiecare din noi, dupa propriile fapte, sau se lauda sau se rusjneaza, conform cu natura cuvantului celui fara contradictie, ce are prin sine adevarul §i nu are nevoie de nicio dovada.

De aceea, cei ce se poarta bine, in ordine §i conform cu voia lui Dumnezeu, se lauda; se hulesc de asemenea, se supun dezaprobarii §i se pedepsesc cei ce se poarta in sens contrariu. Pentru care ei trebuie sa se depuna din cinstea §i vrednicia arhiereasca §i sa primeasca dupa cuviinja mare ru§ine, ca §i eel de acum raul-Antim, fostul mitropolit al Ungrovlahiei, fiindca a intreprins me§te§uguri dezaprobate §i satanice§ti, urgisitul de

253 Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 24.

254 Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim... , art. cit., p. 799.

255 Cf. N. Dobrescu, op. cit., p. 75.

256 M. Cazacu, art. cit., p. 678.

257 Idem, p. 680.

.58 Qp pr Y)Td. Dorin Picioruj, art. cit., p. 12.

68

Dumnezeu. §i Tntre alte neoranduieli §i fapte rele ale lui, se inculpa adica, ca mag sj ca participator la multe crime, §i pentru prezent suntem de parere sa fie departat de treapta arhiereasca. Iar culpa lui cea impie a revolutiei §i a rascoalei o punem Tnainte, ca ceea ce este aratata sj evidenta.

S-a facut, deci, sceleratul revoltat §i conspirator in contra puternicei Tmparatii, conspirand sj in contra prealuminatului §i preainaltatului domnitor, D. D. loan Nicolae Alexandru Voevod a toata Ungrovlahiei, fiul eel preaiubit §i mult dorit al modestiei noastre. Pentru care este porunca apostolica, ca sa asculte §i sa se supuna la toata stapanirea, ce domne§te.

De aceea ea (porunca) sj stabile§te, zicand: eel ce se rascoala in contra stapanirei, se opune poruncii lui Dumnezeu. Caci nu este stapanire, fara numai de la Dumnezeu. Urmeaza deci, ca porunca apostolica este divina, ca ceea ce a fost poruncita de Dumnezeu prin apostoli, §i pentru noi este foarte necesar, ca sa ascultam §i sa ne supunem stapanirei supreme a puternicei Tmparatii, §i sa nu facem nimic din cele ce ar fi contare acesteia §i neplacute politicei, afara de cele care apar^in respectului nostru. Insa acest urgisit de Dumnezeu, raul-Antim, nu numai ca n-a pazit credin^a §i supunerea datorata, dar a meditat cu precugetare revolutia §i rascoala in contra puternicei Tmparatii, facandu-se culpabil §i In conta susnumitului, preainaltatului §i preapiosului domnitor §i amabilului carmuitor a toata Ungrovlahiei, §i s-a facut el singur demn de judecata, culpabil §i vinovat de caterisire canonica.

Pentru aceasta scriind, am aratat sinodice§te cu preasfintitii arhierei de pe langa noi §i cu preaonorabilii §i preaiubitii in Sfantul Duh fratii no§tri §i coliturghisitori, ca raul-Antim, numit al Ungrovlahiei, eel ce a fost recunoscut de revolutionar, rasculat sj culpabil in contra puternicei Tmparatii sj a preainaltatului domnitor a toata Ungrovlahiei, §i de sine judecat sj inculpat prin propriile sale rautati §i culpe, pentru care s-a scos din mitropolie §i s-a facut justitiabil §i culpabil de ordinul imparatesc, sa fie deci departat de toata lucrarea §i ordinea arhiereasca §i dezbracat de harul divin §i scos din catalogul arhieresc §i lipsit de tot venitul bisericesc §i sa fie scos, pierdut §i departat de mitropolia Ungrovlahiei §i fara de participare la veniturile ei, neavand nicio invoire a se imbraca cu podoaba arhiereasca §i a efectua vreun serviciu arhieresc, ca eel ce este caterisit §i desfiintat, ramanand §i zicandu-se monahul Antim §i fiind recunoscut, ca unul din particulari, §i sa nu Indrazneasca nimeni a fi In relate cu dansul, sau a coliturghisi, sau a-1 onora ca pre un arhiereu, sau a-i saruta mana lui, sau a primi de la dansul binecuvantare §i sfintire, sau a-i da vreun venit bisericesc mare sau mic, sub greutatea oprirei §i afurisirei neschimbatoare.

A§a sa fie, conform hotararei. 1716, In luna august. Indictionul IX. |Acsentie al Kizicului, |Dionisie al Amasiei, jNeofit al Artei, |Nicodim al Dercului, "fConstandie al Chalkedonului, fKiril al Brusiei, |Calinic al Filipopolei, tTeoclit al Priconiei, |Gherasim al Nikeei, tChristofor al Iconiei, |Nicodim al Mitilenei"259.

"59 Condica sdnta, p. 111-1 14, apud. Gabriel §trempel, loc. cit., p. 435-437, nota 82.

69

Acestea sunt Tnvinuirile care curgeau Tmpotriva lui Antim Ivireanul. Oare merita vreunul din apelativele atat de grele pe care le-a primit? Atunci, s-a Tn§elat Patriarhia ecumenica, in 1708, la Inscaunarea lui Antim ca mitropolit al Ungrovlahiei, cand patriarhul Ciprian Tl caracteriza drept „barbat de cinste §i evlavios, Tmpodobit cu virtutile ce se potrivesc cu vrednicia arhiereasca"260? Cu siguran^a nu se in§ela atunci, ci gre§ea acum, cand, ascultand Tnvinuirile lui Mavrocordat, le confirma fara sa le cerceteze §i fara sa Ti dea lui Antim posibilitatea sa se apere.

Cum ar fi putut sa fie „rau" §i „demn de infern" eel ce a predicat toata viaja curatia §i sfinjenia, cautand sa lumineze popoarele prin caiti sj prin cuvantul rostit, eel ce a fost un adevarat apostol, „parinte sufletesc sj pastoriu"261 nu numai pentru romani, ci §i pentru toate neamurile ortodoxe? E imposibil sa fi fost „urgisit de Dumnezeu" eel ce era isihast §i propovaduia vederea lui Dumnezeu in lumina dumnezeiasca: trebue sa facem mintea noastra muntele Thavorului, ca sa vie lumina adevarata sa o vedem cu ochii cei de gdnd ai sufletului... pentru ca sa ne putem sui si noi, impreund cu Hristos, in mintea cea obladuitoare a sufletului sa vedem cu gdndul slava aceia si norul eel luminat..262.

Cand a Tntreprins oare Antim „me§te§uguri satanice§ti"? Emile Picot isj exprima parerea ca aceasta acuzatie era o „aluzie la talentele pe care Antim le dovedise ca tipograf §i artist"263, dar numai gandirea musulmana superstitioasa de la acea vreme putea sa debiteze asemenea ineptii, nu §i Tnaltii ierarhi cresjini de la Constantinopol, care se foloseau §i ei Tnsjsj din plin de binefacerile raspandirii carjilor tiparite §i care, dupa cum am aratat, credem ca aveau ei in§i§i tipografie Tntr-ascuns.

Cand a fost oare Antim „mag §i participator la multe crime" §i ce anume oare din activitatea lui ar Tndreptati pe cineva sa-1 numeasca „revolutionar" §i „sceleratul revoltat §i conspirator"? Daca identificarea cu idealurile unui neam strain §i napastuit de stapanirea turceasca, in care vedea durerile propriului sau popor, daca dorin^a de libertate §i de izbavire din scdrbele robiei cei vavilonesti 264 sunt crime, atunci care sunt faptele vrednice de lauda nu numai ale cre§tinului, dar §i ale unui om obi§nuit care vrea sa ramana demn §i moral?

Tocmai de aceea credem ca se vede destul de limpede, cum aceste acuzatii sunt mai mult decat nefondate, sunt ridicole §i aberante. „N-au crezut niciodata pastoritii sai o iota din tot ce s-a scris in actul de caterisire, ca dovada ca au continuat sa-i Tnzestreze ctitoria in tot veacul al XVIII-lea. (...) Unele din cartile lui Antim se vor tipari in secolul al XVIII-lea cu numele sau; nimeni nu s-a gandit ca erau operele unui vrajitor §i ale unui caterisit. El n-a fost

o0 Scrisoarea patriarhului se afla publicata in Hurmuzaki, Documente , XIV, 1, p. 402, apud. Mihail- Gabriel Popescu, op. cit., p. 15.

261 Opere, p. 27.

262 Idem, p. 82-83.

~63 Emile Picot, art. cit., p. 526, apud. Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 23. Poate ca cercetatorului apusean i-a fost mai lesne sa apropie aceste invinuiri de cele cu care inchizi^ia romano-catolica suprima, in aceeasi vreme, pe unii artisti si filosofi. Opere, p. 7.

70

exclus nici din pomelnicul mitropolitilor §i sfinjenia lui n-a putut fi niciodata pusa la Tndoiala"265.

Mai mult decat atat, „Tn octombrie 1717, la trecerea de numai un an §i o luna de la caterisirea, trecerea in randul monahilor §i alungarea din scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei a vladicai Antim, insusj patriarhul ecumenic Ieremia al Ill-lea, eel ce, Tmpreuna cu sinodul sau, in august 1716, hotarase aceasta aspra pedeapsa §i §tia deci prea bine situa^ia canonica ce se crease mitropolitului Antim prin ea, Tntr-o gramata privitoare la Manastirea Antim din Bucure§ti, de mai multe ori pomene§te pe ctitorul ei cu titlul de mitropolit al Ungrovlahiei, ceea ce, Tntre altele, poate indica sj ce valoare acorda sentin^ei ce el Tnsusj o daduse cu numai un an Tnainte"266.

Acest lucru demonstreaza faptul ca aceasta caterisire a fost numai o comanda politica §i credem ca inclusiv textul acestei caterisiri nu este o Tntocmire a sinodului sau a patriarhului ecumenic, ci un text impus §i care a fost semnat, in mod sigur, silit sj in necuno§tinta de cauza, de catre sinod.

Dar mania lui Mavrocordat nu a putut sa asculte de glasul ratiunii, nici nu a vazut in mitropolitul urgisit de el pe unul dintre cei mai mari carturari ai vremii §i pe unul dintre luminatorii neamului sau §i al rasarirului ortodox, nu a Jinut seama de binefacerile de care s- au bucurat §i grecii prin atatea tiparituri §i nici macar mila omeneasca pentru un om cu barba alba §i bolnav nu 1-a Tmpiedicat sa-§i puna in aplicare o razbunare infama.

Caci nu s-a multumit numai cu simpla caterisire, ci dupa cum spune Del Chiaro: „Mitropolitul Antim Tnchis la Curte a fost constrans, prin amenin^ari, sa renun^e, prin scris, la Arhiepiscopat §i in locul sau a fost ales de catre Domn §i mini§tri, Arhiepiscopul Mitrofan, fost duhovnicul lui Constantin Brancoveanu. Fu apoi despopit, acuzat de vrajitorie §i in§elaciune, §i i se puse potcap ros. in locul celui de mitropolit. I se ridica §i dreptul de a purta numele de Antim, dandu-i-se numele sau laic, Andrei. I se ceti apoi sentinja de Inchisoare pe viaja In manastirea Muntelui Sinai..."267.

Mavrocordat a trecut peste sentin^a Patriarhului, coborandu-1 la treapta de mirean, in care un mitropolit nu poate ajunge niciodata. Nu este §i acest amanunt o alta mostra a rautatii domnitorului?

Se crede ca Antim a fost judecat in prezen^a mai multor arhierei §i egumeni.268 §trempel presupune ca Patriarhul 1-a condamnat la inchisoare pe viata269, insa Mavrocordat a dat bani sultanului ca sa-1 osandeasca la moarte270.

Antim a stat inchis eel putin doua saptamani, pana au venit sentintele. Probabil ca tratamentul care i s-a aplicat in tot timpul acestei detenjii, a fost la fel de inuman ca §i

265 Gabriel §trempel, op. cit, p. 370-371.

266 Pr. Niculae §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul..., art. cit., p. 805.

267 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 54.

268 M. Cazacu, art. cit., p. 682.

269 Gabriel §trempel, loc. cit, p. XXXIV.

270 Qp pr Y)xd. Dorin Picioruj, art. cit., p. 16.

71

„primirea" la palat. In locul unei batraneti lini§tite, in care sa se bucure de roadele muncii sale, mitropolitul era confruntat acum cu perspectiva unui exil dureros, foarte departe de tara, in muntele Sinai. Dar §i aceasta perspectiva pare „dulce" in comparatie cu cele ce aveau sa se Tntample. Sau poate ca Dumnezeu a decis ca e timpul sa fie curmate suferinjele robului Sau credincios §i sa Tl faca partas. bucuriei Sfintilor, pe care o dorea.

Despre data judecatii nu avem un termen precis, insa avem un amanunt foarte important in raportul negustorului Manu Apostol, care in data de 18/ 29 septembrie nu aminte§te de un astfel de eveniment.271 intre 4-5 septembrie /15-16 septembrie §i 18/ 29 septembrie sunt alte doua saptamani sj ceva, in care mitropolitul a suferit chinul temni^ei sj al torturii psihice §i poate §i fizice.

Radu Albala §i N. §erbanescu stabilesc data martiriului sau pe 3 septembrie 1716 (ziua praznuirii Sfantului Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei).272 Insa un document extrem de important §i anume socoteala datoriilor pe care le avea mitropolitul Antim, Tnainte cu putin de moartea sa, semnat de acesta, e datat „22 leat 7225 (1716)"273, adica 22 septembrie/ 3 octombrie 1716, ceea ce Tnseamna ca la acea ora Antim era Tnca viu. Deci Antim a fost martirizat spre sfarsjtul lunii septembrie.

Ceau§ul turcesc cu care venise Dimitrie Iuliano de la Constantinopol274, Tntr-o zi ulterioara datei de 22 septembrie, 1-a „pornit in miez de noapte cu carul, sub paza catorva turci"275.

Alaturi de omul sultanului, in grupul care II conducea pe Antim, apare mentionat §i mehmendarul domnesc Iordache Colfescu.276 Despre acest Iordache Colfescu se spune ca a executat porunca osandirii la moarte a lui Antim, pronun^ata de Mavrocordat, cu §tiin{a §i acordul entuziast al turcilor. Era la sfarsjtul lui septembrie, pe stil vechi.

Moartea lui este la fel de invaluita de mister ca §i na§terea, ca §i alte evenimente esentiale din via^a lui. Cea mai credibila ipoteza este aceea ca a fost inecat sau mai intai ucis sj apoi aruncatin apele unui rau, In drum spre Sinai, In apropiere de Adrianopol.

Cercetatorii vie^ii lui ofera mai multe ipoteze insa, plecand de la informatiile lui Del Chiaro, conform caruia „ajunse In Galipoli, langa raul Dulcia, care trece prin Adrianopol, unde fu ucis §i aruncat In rau" '77, §i pe care Dan Horia Mazilu II identified cu raul Tundja, afluent al fluviului Marina"278, §i ale lui Grigoras, care ne spune: „Pana la Enos mai era in

271 Hurmuzaki, VI, p. 158-159, nr.87, apud. M. Cazacu, art. cit, p. 683.

~12 Radu Albala, Antim Ivireanul §i vremea lui, Ed. Tineretului, Bucurejti, 1962, p. 188, 205, nota 59 §i Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim... , art. cit., p. 802, nota 137.

273 M. Cazacu, art. cit., p. 683.

274 Cf. Idem, p. 682.

275 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 54.

276 Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 71.

277 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 54.

278 Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 71.

72

viaja nenorocitul Antim, dar dupa aceea, cum se spune, a fost aruncat in mare §i a fost acoperit de valul Tntunecos"279.

N. §erbanescu crede ca „paznicii turci 1-au ucis sj i-au aruncat trupul in apa fluviului Marina" , dar nu numai 1-au ucis, ci 1-au §i „macelarit" , pe cand, conform unei alte surse, „a fost legat de maini sj de picioare §i aruncat in apa"282.

Insa ipoteza uciderii mai Tnainte de Tnecare este mai credibila pentru alji exegeji. Astfel, dupa Mihail-Gabriel Popescu, „In drumul exilului, la sudul Dunarii, Antim a fost ucis mi§ele§te §i aruncat Tntr-un afluent al raului Marina"283, iar conform lui Damian P. Bogdan, „ajungand la Galipoli, aproape de raul Dulcia ce trece prin Adrianopol, rau identificat cu Tungia, un afluent al Mari^ei, ce se varsa in golful Enos din Tracia, 1-au macelarit, pe marele ierarh, iar membrele sale le-au aruncat in rau"284. Al. Odobescu credea Tnsa ca Antim „pieri Tnecat mar§ave§te in Dunare"285.

Iorga expune opinii diferite in articole diferite. Odata spune ca „la Enos a fost aruncat in mare"286, altadata ca a fost „dus spre Constantinopol pentru a fi inchis apoi Tntr-o manastire de pedeapsa, poate la Atos, dar, la trecerea Tungei in fata Adrianopolului a fost omorat de turcii care-1 conduceau - de fapt, pare sa se fi simulat o Tnecare accidental^" 287, in alta parte afirma ca „Tnsotitorii turci Tl Tnecau in apele Tungei"288, §i in sfarsjt, ca Antim „a fost Tnecat pe furis. In apele raului Tungea, §i in adancul acestuia vor fi zacand §i astazi ramasitele pamante§ti ale aceluia"289.

Dupa cum se vede, Iorga pare a Tnclina spre ideea ca turcii s-ar fi temut sa se afle de uciderea lui Antim, caci ajungand §tirea in Jara, „uciderea salbatica a Mitropolitului Antim, pe care lumea Tl credea ajuns la Muntele Sinai, aruncase Valahia Tntr-o mare spaima"290.

Plecarea lui Antim In exil pe timp de noapte, sub escorta severa §i asasinarea lui pe drum, dovedesc Inca o data frica teribila §i caracterul extrem de josnic al lui Nicolae Mavrocordat, dar §i personalitatea impunatoare a mitropolitului Antim, in stare sa nasca o asemenea panica in inamicii sai. Domnitorul a vazut in el un adversar redutabil, care nu putea fi redus la tacere §i nici Tnvins decat prin mijloace extreme, prin eliminarea lui fizica.

"79 Grigoras, op. cit., 443, apud. Ibidem.

280 Pr. N. §erbanescu, art. cit, p. 801.

281 Idem, p. 802.

282 Diac. P. I. David, Cauta §i vei afla, op. cit., p. 714. "83 Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 24.

" Damian P. Bogdan, art. cit., p. 688. 285 Al. Odobescu, Opere II, op. cit., p. 233.

N. Iorga, Despre uciderea mitropolitului Antim, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LIII (1935), nr. 5-6, p. 225.

Idem, Intre Antim §i Mitrofan, mitropolifii fdrii Romdne§ti, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LIII (1935), nr. 1-2, p. 1.

Idem, Mitropolitul Antim Ivireanul in lupta... , art. cit., p. 724.

289 Idem, Despre Antim Ivireanul, art. cit., p. 612.

290 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 54.

73

Biserica Ortodoxa Romana a stabilit, ca zi de sarbatorire a Sfantului Antim Ivireanul, ziua de 27 septembrie.

Actul de canonizare a preluat ipoteza cea mai acreditata despre circumstantele martiriului sau, considerand ca „trupul sau, ciopartit de necredinciosji pazitori turci, a fost aruncat in apele Tungiei, un afluent al raului Marina"291, „dar apele i-au purtat lacrimile sj sangele mucenicesc, spre tarmurile Imparatiei nemuritoare §i ve§nice de lumina a lui Dumnezeu §i au afundat in Tntunericul oprobriului crima §i pe fapta§ii ei nelegiui^i"292.

*** Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh - Martir Antim Ivireanul, art. cit, p. 172. " " Pr. I. Ionescu, Cdteva aspecte din viafa §i opera Mitropolitului Antim Ivireanul, in rev. Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 812.

74

* 1 1 *

ACTIVITATEA

Incepand cu prima mentionare documentary a lui Antim Ivireanul in Tara Romaneasca, in 1691, ca simplu ieromonah tipograf, numele sau va Tncepe sa fie cunoscut din ce in ce mai mult, odata cu trecerea anilor, nu numai la noi, ci §i in tot Rasaritul Ortodox. Am enunjat doar, in capitolul precedent, domeniile de activitate in care s-a remarcat Antim Ivireanul. In cele ce urmeaza vom detalia informatiile cu privire la aceasta prolifica activitate desfa§urata de el, o adevarata binefacere pentru Biserica, tara §i cultura romana.

Intre multiplele domenii in care s-a remarcat, o deosebita important o au performance sale in domeniul tipografic, in eel al traducerii cartilor de cult in limba noastra, precum §i ca predicator sj ca artist priceput in multe arte, dintre care, in unele, pana aproape de desavar§ire, pe cat e omene§te cu putin^a. In paginile ce urmeaza vom privi cu atentie fiecare dintre aceste aspecte ale personalitatii sale deosebit de complexe, pentru a oferi cititorilor un portret cat mai detaliat §i mai concret al marelui nostru mitropolit §i carturar.

Vom prezenta tot aici, in aceasta sectiune, activitatea mitropolitului Antim, pe care a desfa§urat-o In sprijinul coreligionarilor sai din Rasaritul ocupat, In mare parte, de otomani, precum §i a romanilor ortodocsj din Transilvania. Mitropolitul a avut un rol hotarator, In urma „unirii cu Roma", In sprijinirea romanilor ardeleni care §i-au marturisit deschis dorinta de a ramane pe pozitii confesionale §i juridice traditionale fata de Mitropolia Ungrovlahiei.

In fine, activitatea ca scriitor a lui Antim va fi reprodusa, in liniile sale esentiale, in acest capitol - vom avea in vedere toate operele, in manuscris §i tiparite, care ne-au ramas de la el -, insistand, pentru moment, numai asupra aportului sau major in calitate de autor al nationalizarii cultului §i al „modernizarii" limbii romane cultice, Intrucat Antim face parte, atat in ceea ce prive§te nationalizarea cultului, cat §i nationalizarea §i modernizarea predicii romanesji, dintr-o triada fericita a culturii §i literaturii romane, care ii cuprinde pe Coresi §i, alternativ, pe Dosoftei §i Varlaam.

II. 1. ANTIM IVIREANUL TIPOGRAF

Tipografia la care este pentru prima data semnalata prezenta lui Antim Ivireanul, este cea mitropolitana din Bucure§ti §i a fost Infiintata de mitropolitul Varlaam al Tarii

75

Romanesji in 1678293, dar se pare ca acesta nu este primul care instaleaza utilaj tipografic in capitala munteneasca, Tntrucat „L. Demeny a dovedit ca primele teascuri au imprimat carti la Bucure§ti Tnca din anul 1582"294.

Tipografia infiintata de Varlaam a dat la lumina un numar de opt carti, pana la venirea lui Antim la conducerea sa, in 1691, carti intre care se numara §i Biblia de la 1688 195 , cunoscuta sj sub numele de Biblia lui §erban, deoarece tiparirea ei a inceput sub domnia lui §erban Cantacuzino, sfar§indu-se Tnsa dupa suirea pe tron a lui Constantin Brancoveanu.

Consider ca este foarte important de precizat, dintru inceput, ca - a§a cum se va vedea limpede pe parcurs, din enumerarea cartilor tiparite - aparijia lui Antim Ivireanul coincide cu inijierea unui program tipografic extrem de riguros, la elaborarea caruia este de crezut ca a avut un mare aport el insusj.

Primele doua carti editate de Antim sunt in grece§te, dar au o stransa legatura cu spatiul romanesc. Prima dintre ele este o carte parenetica (tradusa in apla de catre Hrisant Nottaras) §i pe care am amintit-o deja: Ale lui Vasile Macedoneanul Imparatul grecilor. §asezeci §i §ase capitole indemnatoare catre fiul sau Leon Infeleptul §i Imparat tot al grecilor..296, iar legatura cu spatiul romanesc este aceea ca „Voda Brancoveanul, negasind, poate, vreme sa alcatuiasca indemnuri catre fiii sai, cum facuse mai inainte Neagoe Basarab, a cerut lui Antim sa tipareasca pe cele de fata, pe care apoi le va fi folosit in educarea feciorilor sai"297.

Inclin sa cred aceasta supozitie, cu atat mai mult cu cat fiii domnitorului vor dovedi o foarte buna cunoa§tere a limbii grecesji, iar parintele lor s-a ingrij it ca ei sa beneficieze de o educate aleasa.

Pe de o parte, acest lucru dovede§te stransa legatura intre prezenta lui Antim la tipografia din Bucure§ti - a carei conducere o §i preia imediat dupa plecarea lui Mitrofan la ca episcop la Buzau -, §i domnitorul caruia, fara indoiala dorea sa ii multumeasca prin tiparirea acestei carti, precum §i faptul ca acela§i domnitor era profund implicat in planul tipografic de care vorbeam mai sus. O dovede§te, cu prisosinta, infiintarea §i functionarea in paralel, in timpul domniei sale, a mai multor centre tipografice - la Bucure§ti, Buzau, Snagov, Ramnic §i Targovi§te, toate, In afara de Buzau, fund legate de numele lui Antim -, precum §i sprijinirea, cu marinimie, a instituirii unor tipografii In Siria, Georgia §i poate chiar Grecia, dupa cum vom vedea.

Cea de-a doua carte, aparuta In 1692, se intitula: Slujbele Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea Noua $i a Cuviosului Parintelui nostru Grigorie Decapolitul, precum §i a sarbatorilor premergatoare Intrarii in Biserica a Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu,

~93 Cf. Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 696.

294 Dan Horia Mazilu, Recitind... , op. cit., vol. II, P. 362.

~95 Cf. Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 696

296 Cf. Idem, p. 701.

297 Ibidem.

76

cdci cade in aceea§i zi cu sdrbdtoarea Sfdntului 298. §i aceasta tiparitura, de§i in grece§te, are oarecum caracter national, Tntrucat amandoi Sfintii T§i au Moa§tele in Jarile Romane, la Mitropolia din Ia§i §i respectiv la Manastirea Bistrrfa. Este interesant de precizat ca Slujba Sfantului Grigorie Decapolitul aparfjne lui Matei al Mirelor299.

In aceasta prezentare nu vom insista in a descrie ornamentele tipografice ale fiecarei car|i in parte, intrucat acest lucru s-a facut, cu lux de amanunte, mai ales in studiul amintit al lui Gabriel §trempel, precum §i, fragmentar, in alte articole §i studii.

Insa, In locul acestei prezentari descriptive, vom face precizarea, de la bun inceput, ca Antim Ivireanul „va excela Intr-un rafinament de imprimare In grece§te eel putin egal oficinelor venetiene"3'0 §i nici tipariturile romanesji nu vor fi lipsite de o Impodobire corespunzatoare - care demonstreaza reveren^a fa^a de carji a inaintasjlor -, ducand arta tipografica la perfectiune, dupa cum, in capitolul anterior, 1-am citat spunand acestea pe Del Chiaro.

Urmatoarele doua car|i sunt deosebit de importante pentru ceea ce am numit procesul de nationalizare a cultului, pe care il va Implini Antim pe parcursul Intregului sau program tipografic. Sa vedem insa, mai intai, care sunt acestea. Prima este un Evangheliar greco- roman (1693), avand titlul Sfdnta §i dumnezeiasca Evanghelie elineascd §i rumdneascd, acum intdiu alcdtuitd intr-amdndoao limbile...301.

Textul Evangheliei este a§ezat pe doua coloane, in paralel, grece§te §i romane§te, astfel Incat „cei ce vor sa vada daca textul romanesc reda fidel cuprinsul Sfintei Evanghelii, pot face aceasta comparandu-1 cu textul grecesc de alaturi. Acest lucru este in masura sa le alunge indoiala ca limba noastra n-ar fi in stare - din pricina saraciei ei - sa exprime toate adevarurile evanghelice"302.

Este clar ca demersul lui Antim e unul demonstrativ, dar sj practic, §i el probeaza „premeditarea" acestui gest, dar §i a intregului program tipografic, in liniile esen^iale in care vom vedea ca se va desfa§ura el. Intrebarea noastra este: cui apar|ine acest plan? E nelndoielnic ca domnitorul dorea sa sprijine orice ini^iativa eclesiastica, pentru a Intari Ortodoxia §i pentru a spori faima tarii sale, dar nu §tiu daca nationalizarea cultului era o initiativa a sa, sau daca, mai degraba, ea a pornit din sanul Bisericii noastre §i de la cativa ierarhi luminal, la care s-a raliat sau a fost cooptat Antim. Dat fiind complexitatea acestui raspuns, amanam pentru mai tarziu incercarea de a face lumina in aceasta problema important!

298 Cf. Ibidem.

'" Cf. D. Russo, Studii istorice greco-romdne, I, p. 163, nota 1, apud. idem, p. 702, nota 133.

300 Gabriel §trempel, op. cit, p. 70.

301 q£ pr ]\fjcujae ^erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 702.

302 Idem, p. 704-705.

77

Cealalta carte arata clar inten^iile lui Antim: o Psaltire in Tntregime romaneasca (1694), cu molitve la toate catizmele si cu pashalii de 50 de ani, dupd ordnduirea greceasca si la sfdrsit exapsalm, acum intdi tiparitapre limba rumdneasca..303.

Psaltirea in romane§te, pentru prima data tiparita la noi pe catisme, avea anexate §i alte texte scripturistice §i anume: cele trei cdntdri al lui Moisi, urmate de: Cdntarile Annei muma lui Samuil; Rugdciunea proorocului Avacum; Cdntarea celor trei coconi, Cdntarea celor trei sfinfi coconi; Cdntarea Nascatoarei de Dumnezeu; si altele, molitve crestinesti..304.

Toate aceste car^i au fost imprimate „din porunca §i cu toata cheltuiala" domnitorului, ceea ce denota ca acest plan tipografic complex a fost in acord cu dorinjele lui. Pe parcurs vor fi tiparite §i cai^i cerute de necesitaji stringente, insa debutul tipografic al lui Antim la Bucuresji demonstreaza fara dubiu care erau Jelurile sale, care se vor oglindi in liniaritatea conceptiei privitoare la materialul pregatit pentru tipar, concepjie ce nu va parasi niciodata gandul de a da la lumina cardie esenjiale ale cultului in romane§te.

Impresia noastra este aceea ca, Tnca din 1691 sau poate chiar mai devreme, aceste carji existau in intenjia lui Antim §i a colaboratorilor sai, deoarece apari^ia lor apare